Constantin întemeietorul sau Traian ? (3)

Născut la Naissus (Niş în Serbia de astăzi), Constantin cel Mare era fiul lui Constantius Chlorus şi al Helenei, tatăl fiind pentru început membru „protectores” –garda ofiţerilor superiori imperiali sub Aurelian, tribun şi apoi guvernator al provinciei Dalmatia. Este prefect pretorian al împăratului Maximian (288-293), pentru ca la 1 martie 293 să fie declarat Cezar. Se ştie că Diocleţian a instituit „tetrarhia” (conducerea Imperiului de către doi „auguşti” şi ceva mai mici, doi „cezari”. În anul 305, după ce Maximian şi Diocleţian (cei doi „Auguşti” abdică, ei cedau puterea Cezarilor, unul fiind Constantius. Cum la un an după aceea, în 306 Constantius moare în Britania, bolnav fiind, fiul său este proclamat de armate împerator, iar Galerius îi recunoaşte calitatea de Cezar.în Apus.
Ajunşi aici, se cuvine să ne minunăm de acele persoane anonime, pe care istoria nu le cunoaşte, care s-au apropiat curajoase, riscându-şi vieţile, până lângă familia imperială şi au convins-o pe soţia lui Chlorus, pe (H)elena, să devină creştină devotată, mamă de viitor împărat creştin.
Fiul lui Maximian, Maxentiu, se proclamă împărat la Roma în 28 octombrie 306, dar la Conferinţa de la Camuntum din 11 noiembrie acelasşi an, este declarat uzurpator. În înţelegere cu „Augustul” Liciniu Constantin cucereşte Spania în 310, iar armatele pretendentului imperial Maxenţiu, care îi era cumnat, vor fi învinse la Turin, Verona şi apoi în bătălia decisivă de la Podul Milvius de Lângă Roma, în 312. Astfel, Constantin deţine puterea integrală în provinciile din Apus.
Ceea ce istoricii numesc „Edictul de la Mediolanum” din 313, prin care se consfinţea libertatea religioasă pentru creştini (incluzând şi restituirea proprietăţilor) a fost de fapt o scrisoare adresată de Cezarul Constantin şi Augustul Liciniu (după o întrevedere a lor la Mediolanum), către guvernatorii tuturor provinciilor din Apus. În ea se cerea încetarea tuturor persecuţiilor şi restituirea proprietăţilor creştine. Se spune de obicei că „în anul 312, anno Domini, Constantin a devenit creştin”. În acest punct se fac totuşi trei greşeli „dintr-o scriere de condei”.