Colaborarea permanentă dintre grădiniţă şi familie

Când copilul vine pentru prima dată la grădiniţă, apar multe necunoscute atât pentru el, cât şi pentru părinţii săi. Dacă, mai ales, nu au avut mai înainte un alt copil la grădiniţă, părinţii pot avea multe întrebări de pus. Nu trebuie ţinuţi părinţii departe de activităţile grădiniţei. Copiii pe care îi pregătim sunt, la urma urmei, copiii lor. Părinţii au dreptul de a lua parte la viaţa copiilor lor şi au, de asemenea, responsabilităţi în privinţa aceasta. Ei trebuie încurajaţi să viziteze grădiniţa, trebuie să se simtă bineveniţi; sentimentele părinţilor influenţează sentimentele copiilor. Dacă un copil îşi vede părinţii bucuroşi că merge la grădiniţă, el va fi bucuros să o frecventeze; în cele din urmă, cel care va beneficia cel mai mult de pe urma unei relaţii strânse între părinte şi profesor este copilul.
Unii copii sunt temători la început, văzându-se părăsiţi în grădiniţă, cu cineva pe care nu-l cunosc şi în aceste cazuri este indicat să fie susţinuţi de o figură familiară, părinţii sau bunicii fiind încurajaţi să stea împreună cu el în grădiniţă, în primele zile, până ce copilul se adaptează.
Părinţii se vor simţi mult mai implicaţi dacă sunt făcuţi să înţeleagă programul grădiniţei, modul şi raţiunile după care el este alcătuit, dacă sunt făcuţi să se simtă parte importantă în activităţile ce au loc.
Se planifică întâlniri cu părinţii, poate şi alte rude vor dori să ia parte. Este bine să se organizeze la aceste întâlniri un mic program- filme, diapozitive, ori chiar jocuri de rol; părinţii îşi pot asuma în aceste jocuri chiar rolul de părinte, încercând în mod indirect să găsească soluţii la problemele reale cu care eventual se confruntă în familie. Discuţiile pot avea o mare eficienţă, părinţii învăţând unul de la altul; ei simt că nu sunt singuri într-o situaţie dificilă. Pe măsură ce părinţii îşi împărtăşesc ideile şi sentimentele, se pot afla mai multe de la ei şi despre ei.
Pot fi organizate pentru părinţi lectorate despre nutriţie, dezvoltarea copilului, probleme speciale ale copilăriei (suptul degetului, enurezis etc.); o dată ce înţeleg problemele şi cum pot contribui la rezolvarea lor, părinţii pot oferi un sprijin substanţial.
Un ceai, o cafea şi câteva gustări simple pot relaxa atmosfera, întâlnirile devenind prieteneşti, cu un caracter mai puţin formal.
Contactul cu părinţii se menţine pe tot parcursul anului şcolar. Este preferabil să fie organizate mai multe întâlniri scurte cu părinţii decât o dată pe an, o adunare lungă şi plictisitoare. Contactul cu părinţii se menţine şi prin scrisori ori telefoane. Câteva cuvinte schimbate cu părintele dimineaţa, când îşi aduce copilul la grădiniţă, pot fi uneori şi suficiente, şi eficiente.
Părinţii pot da o mână de ajutor efectiv în grădiniţă. Unii ar putea să lucreze ca voluntari în grupă: să spună poveşti copiilor, să-i înveţe cântece; le pot descrie ori arăta animale neobişnuite; să le cânte la un instrument muzical. Câţiva părinţi pot pregăti mâncare pentru copii ori pot organiza o întâlnire generală cu părinţi şi copii.
Prof. înv. preşcolar: Runcan Simona
Şcoala Gimnazială ,,Vasile Scurtu” Parva