Meditaţie la Duminica a 10-a după Rusalii

,,Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea’’(Proverbe 22,6)
Este titlul la meditaţia acestei duminici,iar textul pericopei evangheliei de astăzi este luat din evanghelia după sf.apostol şi evanghelist Matei din capitolul 17,versetele 14 până la 23 şi iată ce ne spune: ‘’În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte”.Este o evanghelie foarte frumoasă care deschide foarte multe căi spre reflecţie şi meditaţie. Cât de nefericiţi sunt părinţii care au copii bolnavi pentru că suferă alături de ei, poate chiar mai mult pentru că împletesc dragostea cu durerea.Şi doar cine a alergat cu copilul bolnav în braţe pe străzi cerând ajutor spre a fi dus cât mai repede la spital poate să înţeleagă mai uşor starea sufletească a tatălui din Evanghelie care i-a cerut Mântuitorului să-i vindece copilul.Pe mai departe aş dori să mă opresc la cele trei învăţături care s-ar putea desprinde din această evanghelie: 1. Cine sau ce sunt copiii? Copilul - Dar al lui Dumnezeu Părintele D. Stăniloaie spunea că orice copil care apare pe lume este un dar a lui Dumnezeu şi, ca atare, o minune.Sfinţii Părinţi spun că pruncii, după ce ies din apa Sf. Botez, sunt cele mai scumpe fiinţe. Limba omenească este prea săracă în cuvinte pentru a spune ce este copilul. Totuşi, am putea spune că este cea mai de preţ comoară, iar părinţii sunt paznicii acestei comori.Copiii sunt sămânţa omului viitor care se ascunde în el, sâmburele în care se ascunde nădejdea părinţilor, precum în ghinda ce zace în pământ stă ascuns stejarul de mâine.Copiii sunt templul lui Dumnezeu, în fiecare vedem chipul lui Dumnezeu. 2. Care sunt datoriile părinţilor faţă de copii?Prima datorie a părinţilor e de a-i iubi,iar aceştia trebuie născuţi din dragoste şi din dorinţa ambilor soţi şi nu din plăcere,păcat sau întâmplare.Apoi părinţii au datoria de a-i învăţa legea dumnezeiască , de a-i învăţa pe copii dreapta credinţă şi frica de Dumnezeu .Părinţii mai au datoria de a-i învăţa ascultarea şi supunerea.În acest sens Nicolae Iorga spunea: „copilul nu datorează părinţilor viaţa ci creşterea”.Dacă cei care sunt copii văd în părinţi trecutul, părinţii trebuie să vadă în copii viitorul.Din punct de vedere trupesc, după ce le-au dat viaţă, părinţii trebuie să-i hrănească, ocrotească, să-i deprindă cu scrisul şi cititul şi alte cunoştinţe, să le asigure o carieră frumoasă şi un trai fericit pe pământ – este preocuparea tuturor, chiar şi a păgânilor, care sunt lipsiţi de lumina credinţei.Dar pentru părinţii creştini, datoria este de a da copiilor o creştere în dragoste de Dumnezeu şi în duh creştinesc şi de a-i pregăti pentru viaţa veşnică.Sf. Ap. Pavel le scria creştinilor din Efes: „Şi voi, părinţii, creşteţi pe copiii voştri în învăţătura şi mustrarea Domnului” (Efeseni 6,4).Părinţii, dacă doresc să aibă copii buni, înţelepţi şi sănătoşi, trebuie ca ei să fie mai întâi buni, credincioşi, ascultători de Biserică şi plini de frica Lui Dumnezeu. Căci copiii sunt de fapt “copii ” ale părinţilor lor. Ce văd şi ce aud în casă de la părinţi aceea fac. Educaţia copiilor începe chiar din ziua nunţii părinţilor, adică din clipa zămislirii. Pentru a avea copii înţelepţi şi credincioşi, părinţii trebuie să se roage mult, să meargă regulat la biserică, să postească sfintele posturi, să se spovedească adesea, să ţină curăţenie în zilele rânduite, să facă milostenie, să fie blânzi, smeriţi şi plini de dumnezeiasca dragoste pentru toţi… După naştere, părinţii sunt datori să se ocupe mai mult decât orice de educarea şi bună creştere a copiilor. Mai întâi să caute naşi credincioşi copiilor lor. Apoi să-şi ducă regulat copiii la biserică, să-i împărtăşească cu Sfintele Taine în fiecare lună, să-i înveţe de mici rugăciuni şi lucruri bune, să nu-i smintească cu cuvintele şi faptele lor, căci sminteala pe care o fac părinţii copiilor lor este un păcat greu în faţa Lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viaţa copiilor. Cei mai mulţi copii ajung răi în viaţă, datorită păcatelor pe care le-au deprins de la părinţii lor din copilărie. Trebuie să fie deprinşi de mici cu postul, cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu mila faţă de cei lipsiti şi respect faţă de cei lipsiţi şi respect faţă de toţi oamenii. Rugăciunea, citirea cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de Dumnezeu şi exemplul personal dat de tată şi de mamă sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştinească a copiilor. Totul se începe şi se învaţă mai întâi în familie. Dacă fiul sau copilul nu învaţă să iubească în familie, de la părinţii săi, unde va învăţa să iubească?Părinţii sunt responsabili mai ales în faţa Lui Dumnezeu pentru copiii lor. Dacă într-o grădină frumoasă se poate vedea un copac sălbatic şi neîngrijit, nimeni nu se va gândi să condamne copacul în sine. Cu toţii se vor gândi că responsabilitatea aparţine grădinarului, care l-a lăsat să crească şi să se dezvolte în acest fel. În acelaşi mod sunt responsabili şi părinţii, pentru neghina semănată în inimile copiilor lor. Ei trebuie să se gândească aşadar la această responsabilitate, şi să nu stea în calea apropierii copiilor lor de Dumnezeu, prin neglijenţă sau printr-o atitudine greşită. Părinţii au obligaţia să îşi conducă copiii către Mântuitorul, Care îi cheamă lângă Dânsul şi le spune: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi … ” (Marcu 10, 14). 3)Oare de ce uneori Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?Este o întrebare pe care de multe ori ne-o punem noi şi şi-au pus-o şi apostolii,iar un posibil răspuns ar fi că nu ne-am rugat cum trebuie,cât trebuie,sau n-am cerut ce trebuie,iar alte răspunsuri le găsim în cele ce urmează:
1)Când te rogi de ochii lumii-Domnul Iisus a spus:,,Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:5-6)
2)Când te rogi cu repetări mecanice-În continuare, Mântuitorul a mai spus:,,Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. (Matei 6:7-8).Rugăciunea „Tatăl nostru” a fost dată ca model, exemplu, iar unii fără să realizeze sensul se roagă cu ea mecanic transformând-o în bolboroseală pe care o fac dimineaţa, la prânz, seara, noaptea, în faţa lumânărilor aprinse, fără să realizeze o singură dată sensul adevărat al rugăciunii şi să înveţe din ea
3)Când te rogi fără credinţă-,,De veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar veţi zice muntelui mută-te şi te aruncă în mare şi el va face acest lucru(mt.17,20),,De poţi crede toate sunt cu putinţă celui credincios(Marcu 9,23)
4)Când te rogi cu gând rău-. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. (Iacov 4,3)Când oamenii din motive egoiste şi rele cer de la Împăratul Ceresc lucruri pentru a le risipi în plăcerile lor, nu primesc răspuns la rugăciuni, pentru că Dumnezeu nu le vrea răul şi nu le dă acele lucruri care le vor face rău. Când un copil bolnav cere lucruri care îi vor face mai rău, părintele bun nu-i dă lucrurile respective, tocmai pentru că îl iubeşte şi nu-i vrea răul.
5)Când nu ne mărturisim păcatele-În ultimul capitol al Epistolei lui Iacov scrie:,,Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe preoţii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a dreptului. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul. (Iacov 5:13-18)
6)Când nu trăim în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu-Înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus le-a spus ucenicilor:Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. ( Ioan 15:7)Creştinul adevărat rămâne în Iisus pentru că Duhul Sfânt locuieşte în el. Pentru el este plăcere să împlinească voia lui Dumnezeu şi rugăciunea va fi făcătoare de minuni, pentru că orice va cere în rugăciune, va fi potrivit cu această voie a lui Dumnezeu şi în armonie cu Biblia.
7)Din evanghelia de astăzi ni se spune că acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post. Ca şi concluzie m-aş opri la cele trei lucruri care nu ar trebui să lipsească din viaţa fiecărui părinte:Credinţa-Rugăciunea şi Postul –faceţi acest lucru pentru copiii dumneavoastră pentru că MERITĂ..Amin!