Un preot vrednic - Lucian Badale - şi o parohie în care enoriaşii cu o mână se închină iar cu cealaltă sapă

         “Satele Agrişu de Jos şi Agrişu de Sus sunt un dar al lui Dumnezeu. Oamenii de aici, români ortodocşi din tată-n fiu, au în ei ceva sfânt. Sfinţenia îi însoţeşte mereu. Harnici, truditori ai pământului, ospitalieri, te întâmpină cu aceeaşi vorbă molcom şoptită, îţi deschid poarta inimii şi a gospodăriei spre a le vedea bunătatea din suflet” , aşa-mi începeam reportajul despre aceste aşezări în urmă cu vreo 20 de ani. Am revenit aici şi am întâlnit două aşezări înnoite, două biserici frumos împodobite, un vrednic şi harnic preot, precum şi oameni cu totul deosebiţi. Cele două sate compun Parohia Ortodoxă Agrişul. Cele două aşezări nu se află la concurenţă, nu este un sat mai sus sau altul mai jos, ambele se află la înălţime şi pot fi caracterizate prin două epitete: agrişanii sunt harnici şi inteligenţi. Despre hărnicia lor poţi vorbi doar privind hotarul de la un capăt la celălalt.  Niciun petic de teren nu este lăsat pradă nepăsării. Fiecare gospodar îşi ştie rostul şi-şi preţuieşte terenul. Aşa a fost şi înainte de colectivizare, iar acum, când şi-au redobândit proprietăţile, continuă să aibă grijă de teren aidoma mamei faţă de pruncul născut. Ziceam că sunt oameni inteligenţi. Aici, cum îmi spunea un agrişan get-beget, trăitor acum la oraş, a încolţit în ogorul locului sămânţa inteligenţei, şi apoi s-a dezvoltat şi a adus rod bogat. Nume ca: Mititean, Moldovan, Afrim, Pop pot fi asociate cu profesii dintre cele mai înalte: ingineri, regizori, profesori, şahişti (se spune că pe vremuri aici era o adevărată şcoală a sportului minţii), economişti, finanţişti. Şi, cu siguranţă, la zidirea acestor oameni a contribuit şi contribuie din plin şi Biserica Ortodoxă prin cel care este păstorul turmei cuvântătoare, preotul Lucian Badale.

         Istoric vorbind, cele două sate sunt vechi, atestate de prin 1364 şi aşezate într-o zonă mirifică, într-o depresiune pe văile Fundoaia şi Măgura. În documente se menţionează biserica din lemn în anul 1867 la Agrişu de Sus, iar în anul 1910 se ridică o biserică nouă din piatră. În Agrişu de Jos, pe vatra unei mai vechi biserici, se construieşte o altă din piatră şi cărămidă, de-a lungul anilor efectuându-se multe reparaţii şi modernizări şi, în finalul acestora, locaşurile de rugăciune au fost resfinţite de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Iustinian. În anul 2002 devine parohie de sine stătătoare, desprinzându-se de Parohia Figa şi tot din acelaşi an slujeşte preotul Lucian, hirotonit de Mitropolitul Bartolomeu pe seama Parohiei Agrişul. Preotul Lucian se dovedeşte a fi un bun chivernisitor al treburilor parohiei, un preot către care aleargă toţi credincioşii, peste 400 la număr, fiind alături şi împreună cu ei la toate evenimentele vieţii cotidiene. De-a lungul anilor au mai slujit aici preoţii Rusu, Giurgiuca (care la peste 90 de ani mai slujeşte la Beclean), Brendea şi alţii, fiecare în parte, la vremea respectivă, punând o cărămidă la zidirea sufletească a enoriaşilor. Dar parcă actualul preot paroh se întrece în a-şi îndeplini misiunea încredinţată, aceea de a conduce turma cuvântătoare pe calea mântuirii.

         Un moment important din viaţa parohiei l-a constituit acela al resfinţirii celor două biserici din Agrişu de Sus şi Agrişu de Jos, în 2007 şi 2008, când cele două aşezări au devenit adevărate centre de rugăciune şi trăire duhovnicească. În prezent, se lucrează încă la casa parohială, doi fii ai satului - protosinghelul Nicolae Moldovan (de la Mănăstirea Nicula) şi George Moldovan şi-au donat bisericii casa părintească.

         Cei de aici, cum spunea un bun cunoscător al locului, cu o mână se închină iar cu cealaltă sapă.

         Acum, în preajma sărbătorilor pascale, cele două aşezări, modernizate din temelii, se primenesc. Preotul Lucian, cu aceeaşi râvnă, se află în fruntea enoriaşilor, bisericile devin în duminici şi în sărbători izvoare de bucurie, de învăţătură,  de rugăciune, de trăiri duhovniceşti.