Noua Constituţie a Ungariei mototoleşte, evident, DEMOCRAŢIA

Subliniam într-o ediţie precedentă a ziarului că noua Constituţie a Ungariei ridică multe semne de întrebare asupra modului în care ţara vecină înţelege să respecte principiile democraţiei cuprinse în Tratatele internaţionale, uitând parcă angajamentele luate atunci când a solicitat statutul de membru NATO sau membră a Uniunii Europene.

Normal că, în ceea ce ne priveşte, nu insistăm exagerat asupra faptului că vecinii noştri au hotărât brusc să-şi readucă în Constituţie trecutul. Se pare că mai marii de astăzi vor să demonstreze că „spiritul” Ungariei Mari mai „pulsează” încă.

Despre înclinaţiile religioase nu ne gândim să ne amestecăm, decât se cuvine, deşi câteva nuanţe vom aborda azi.

Deci…

Mai întâi, îl aducem în sprijin pe Sfântul Ştefan, pe care ungurii îl au foarte aproape de inimă. Şi acest lucru este absolut firesc, numai că un mileniu are totuşi, o mie de ani.

Sfântul Ştefan din biserica vecinilor nu are nicio legătură cu Sfântul Arhidiacon Ştefan, ci se referă la cel ce a unificat triburile ungurilor care se stabilesc, în 896-900 aici, triburi fino-ungrice conduse de Arpad, originare din ţinutul Volgăi. Aşadar, cel ce i-a unificat a fost Ştefan I (997-1038), care adoptă creştinismul şi se proclamă, la 1000, rege.

Iată cum regele Ştefan I ajunge Sfânt, iar „coroana” sa devine una simbolică, mai ales că în sec. 11-13, Ungaria ocupă Transilvania, care rămâne însă, până în 1541, un voivodat cu o anumită autonomie în cadrul regatului ungar, deşi pofticioşii băznesc altfel, dar şi alte teritorii.

Să subliniem că la 1000 de ani după ce Sfântul Apostol Andrei, condus de „lupul alb” a sosit în Dobrogea, ciudată coincidenţă, la aceeaşi vreme ca şi ruşii, ungurii au devenit creştini, bravo lor, vreme în care noi cei ce ne-am născut creştini am trecut deja peste 1000 de ani de creştinism.

Fiind şi ei creştini, înainte de Marea Schismă (1054) nici nu mai contează ce religie au îmbrăţişat ungurii, Bine că s-au creştinat şi bine că, probabil înţeleg sau au înţeles să se comporte ca şi creştinii (sic!). Să respecte pe… aproapele!

Acum, nu insistăm pe istoria ungurilor, nici pe sanctificările lor, nu discutăm nici despre mongoli şi prăpădul din 1241, nici despre alte secvenţe cotropitoare ale vecinilor, nu-i reproşăm prea multe nici lui Anonymus, dar poate ar fi trebuit să ne gândim şi noi la sanctificarea lui Deceneu, Burebista, Decebal sau măcar a lui Mircea cel Bătrân, sau măcar a lui Mihai Viteazul în privinţa căruia nu mai insistăm nicio clipă asupra trădărilor şi trădătorilor. Ori Gelu, Glad şi Menumorut.

Normal că rămânând în sfera religioasă nu ne gândim prea mult la perceptele religioase cuprinse în Noua Constituţie a Ungariei, ci ne gândim şi în acest număr de ziar la schimbarea Republicii Ungaria în Ungaria, cu trimitere la Ungaria Mare, la expansiuni şi la întoarcere în trecut, deşi acest concept, o fi el globalizator, dar e prea puţin creştinesc, aşa cum dacă tu, Ungaria, aperi interesele tuturor ungurilor de pretutindeni te amesteci în treburile României, Ucrainei, Serbiei, Slovaciei, chiar şi ale SUA, pentru că îi apără, îi aperi, pe ungurii de pretutindeni.

Ia să începem să apărăm şi noi interesele românilor, cu adevărat, chiar dacă ne referim la interesele, doar a celor din România, mai ales dacă trăiesc în „Ţinutul Secuiesc”.

Dar să nu fim maliţioşi, ci să rămânem aşa cum am fost totdeauna, toleranţi spre… laşi.

Ei, dar să mai facem un pas şi să subliniem ori să observăm că, conform Comisiei de la Veneţia, noua constituţie oferă autorităţilor maghiare posibilitatea de a adopta decizii şi de a întreprinde acţiuni în afara Ungariei în favoarea unor persoane care sunt de origine maghiară, sunt cetăţeni ai altor state, ceea ce conduce la un conflict de competenţe între autorităţile ungare şi cele ale statului respectiv. Faptul că o constituţie a unui stat al Uniunii Europene îi permite acestuia să se amestece în treburile interne ale altor state a declanşat un scandal european, mai multe ţări şi oficiali ai Comisiei Europene au reacţionat dur la adresa Noii Constituţii a Ungariei.

Normal că dacă Ungaria şi-a redescoperit valenţele creştine nu avem motive să ne încrâncenăm împotriva legii, chiar dacă aceasta decretează că embrionul este o fiinţă umană încă de la debutul sarcinii, alimentând temerile opoziţiei şi societăţii civile privind dreptul la avort şi exclude mariajele între persoane de acelaşi sex.

Nici nu-i surprinzător acest aspect, deşi e… restrictiv.

Fostul premier belgian Guy Verhiosfstadt, în prezent preşedinte al liberalilor din Parlamentul European, a afirmat, referindu-se la Constituţia Ungariei, că este „calul troian al unui sistem autoritar, fondat pe principiul perpetuării puterii unui singur partid”.

Transformările legislative din ultimele 18 luni confirmă acest diagnostic.

Titularii posturilor importante din aparatul de stat (economic, justiţie, poliţie, armată) au mandate de 9 sau 11 ani, mass-media este supervizată de un consiliu condus de un apropiat al premierului, opoziţia socialistă este considerată responsabilă pentru crimele regimului comunist, iar noua lege electorală avantajează categoric Fidesz şi prietenii.

Practic, un viitor guvern fără o majoritate parlamentară de două treimi nu va putea adopta măsuri fiscale în regim de urgenţă în cazul în care criza economică ia amploare.

Şi, apropo de opoziţia socialistă acuzată de fapte ce par a degreva de răspundere comuniştii lui Kadar, spre exemplu, un brav spion al sovieticilor, un permanent duşman al românilor şi oare, doar ca exemplu, băga la „reeducare” tinerii sub 18 ani şi care, la împlinirea vârstei cu pricina erau împuşcaţi pentru că aveau vârsta necesară. Povestea cu opoziţia socialistă seamănă şi cu alte poveşti din ţări mai proaspăt democratice la care se potriveşte minipovestea cu lupul şi iedul: „Tu, micuţule mi-ai tulburat apa! Nu, nene. Dar cine? Bunica. Da? Bunica? De. Nu-i nimic. Tot pe tine te mănânc”.

Despre „bazele democratice” ale noii constituţii aş mai adăuga că „Guvernul şi-a sporit influenţa şi asupra Băncii Centrale”. Astfel, adjuncţii guvernatorului nu vor mai fi aleşi de acesta, cu desemnaţi de însuşi premierul Viktor Orban.

Constituţia îi conferă, premierului puteri sporite şi în economie şi finanţe. Legea stabilităţii bugetare înscrie în Legea fundamentală cota unică de 16%.

Constituţia mai prevede crearea unui Consiliu bugetar, format din trei membri numiţi de şeful Guvernului. Consiliul îşi va putea folosi dreptul de veto pentru a respinge proiectul de buget. Măi, ce de puteri pe premier.

Până aici curat democratic, curat centralism democratic care stipulează clar şi evident: noi avem puterea, noi avem tăria şi noi dispunem şi hotărâm, voi vă puteţi opune că de aici aveţi o poziţie care poate semăna cu jumătatea lui cinci numai că noi avem grijă de… pudicitate. Aşa că ciocul mic.

Este un subiect care ne poate oferi încă cel puţin un episod. Şi-l vom scrie.

Adrian L. Mănarcă