O POETA A RONDELURILOR

Mărturisec de la începutul acestor modeste observaţii, aupra poeziei din acest volum că, până la publicarea câtorva rondeluri în revista Gând Românesc care apare la Alba Iulia, despre autoarea celor O sută de rondeluri, Galina Furdui, nu ştiam nimic. Atunci când vrei să te familiarizezi cu creaţia unui poet, trebuie să-l citeşti şi să-l pătrunzi, să-i cauţi ascunzişurile creaţiei sale, să le frămânţi.

Am citi cu mare atenţie rondelurile propuse spre publicare, Editurii noastre Gens Latina, de către autoare şi după terminarea lecturii am avut impresia că intru într-o catedrală la chemarea clopotelor pentru rugăciuni. În aceste rondeluri Galina Furdui, trăieşte într-o altă lume a creaţiei, plină de elan vital şi în acelaşi timp de optimism, într-un alt gen literar, din ce în ce mai rar practicat astăzi de către cei înzestraţi cu spiritul creaţiei.. Fluiditatea şi limpezimea expresiei sunt remarcabile, iar versificaţia este perfect adecvată spiritului ce-i animă toate rondelurile.

Prin aceste rondeluri, dovedeşte că ea defineşte o estetică, adică manifestă un temperament poetic personal şi reprezintă o anumită filosofie a vieţii şi o viziune artistică ce nu pot fi confundate în concertul literar al contemporaneităţii.

Valorile perene ale umanului sunt armonios integrate în rondelurile sale, dar, sunt în acelaşi timp elementele unei morale superioare oferită ca model pentru contemporanii săi şi pentru urmaşi. Toate acestea pentru că: Omul şi Universul sunt finite şi armonioase, create de aceeaşi minte.

Povestea apariţiei rondelurilor în literatură şi viaţa artistică a umanităţii este una care vine foarte departe, aproape legendară, din îndepărtatul Ev Mediu, despre care istorici occidentali spun că nu a existat!?

Dar, pentru cititorul mai puţin avizat spunem că rondelurile sunt tot o poezie, dar forma acestei poezi este una fixă, care începe cu un refren de unul două sau opt versuri, rondelul având în total 13 versuri, structurate în trei catrene, iar ultimul vers îl are liber şi de obicei este primul vers de la primul catren.

În Evul Mediu timpuriu, se scriau rondeluri fiindcă era o modă, pentru a participa la anumite concursuri literare puse sub ocrotirea Fecioarei Maria. La aceste concursuri participau de obiciei, alături de poeţi profesionişti, şi poeţi amatori care, de multe ori îi rivalizau serios pe primii.

Poeţii francezi au fost cei care încă de la începutul secolului al XIV-lea au compus rondeluri Adam de Halle şi Guillaume de Machaut, care au dat prima formă mai clar definită a rondelorilor, Eustache Deschamp, Charles d’ Orléans, Clément Marot, Vincente Voiture, etc. În secolul al XV-lea, prin François Villon poetul sărac dar plin nu numai de talent ci şi de aventuri, care se întreba retoric: ,,Mais vou sont les neiges d’antan” ( Unde-s timpurile de altădată) şi Clement Marot aduc rondelul ,,en vogue” .

În secolul al XIX rondelul de vine o poezie de virtuozitate la parnasieni. Nu avem pretenţia că am făcut o incursiune în ,, istoria” rondelului ci doar un ,,rond”, pentru a uşura cât de cât, înţelegerea. La noi Alexandru Macedonski, căruia enciclopedistul Adrian Marino îi dedică un excelent studiu, unic în felul său în literatura românească, este fondatorul nu numai a ,, nopţilor” dar şi a rondelurilor cu o imensă tensiune spirituală.

Cele O sută de rondeluri ale Galinei Furdui, o demnă urmaşă a lui Macedonski, dar cu un stil şi o tematică foarte variate, sunt împărţite în trei cicluri extrem de unitare: Pe urmele unui clopot fluid, Cresc spaţii şi Cu glas pe alte teme.

Fiecare din aceste cicluri tratesază o tematică distinctă. Înaintea primului ciclu, poeta aşează un rondel în care ne introdce în tematica tratată: Acolo sus, îţi aminteşti? Un cerc vibra... / Şi cibernetica rămâne aici umilă,/ Nu vrem, nu cutezăm a observa,/ Că am ajuns o şoaptă de argilă.// Da, am avut atunci a deriva / Din, unică, suflarea Lui, subtilă. / Acolo, Sus, îţi aminteşti? E altceva, / Mecanica rămâne aici umilă.

[...] Acolo Sus...acolo, Cineva...

Există în acest rondel un grad în exclusivitate cosmic, de legătură cu Divinitatea, în faţa căreia nici cea mai sintetică ştiinţă, Cibernetica nu are valoare. Comenzile ciberneticii în faţa Celui de Sus, Il Dio, cum spuneau latini şi astăzi spun italieni, sun nule. Poeta ne aduce aminte de sintagma biblică: ,, Pământ eşti şi în pământ vei merge, ajungând o şoaptă de argilă. Ce metaforă frumoasă, ce stilizare minunată.

Moto-ul, ...un clopot strigă-n pagina scripturii, nu numai că ne cheamă la meditaţie în liniştea catedralelor, a bisericilor, dar ne îndeamnă să deschidem Cartea Cărţilor, să-i parcuregm paginile, să culegem învăţătura necesară drumului vieţii fiincă: De partea cealaltă a ecuaţiei ,[...] Minţi multe se-avântă cu aberaţie. iar învăţăturile din biblie sunt: Stropul căzând e-un decisiv Apel.

Rondelurile din toate ciclurile, ne îndeamnă să învăţăm Cuvântul, care a fost la început, să Dezghiocăm silogismul şi aforistic să ...ţesem raza transmisă prin ereditate.

Rondelurile sale au uniformitate a structurii ce nu duce la monotonie şi dovedesc un ochi atent la contururi dar şi la amănunte, o sensibilitate şi o ureche capabile să înregistreze suntele muzicale ale universului.

Găsim în rondelurile sale apropierea de balade: Apusul odată cu zorii se naşte./ Lumina te creşte şi umbra te paşte/ Şi-ţi strigă alchimic destinul cunoaşte! Oricât de puternic ai fi. recunoaşte-...

În multe din rondeluri poeta vibrează în faţa frumuseţii, atentă la armonia ansamblului şi a imaginii surprinse fugitiv, fapt care atestă robusteţea talentului său răspunzând totodată unei nevoi de armonie înăscută a sufletului uman

Suntem stăpâini aici pe vreme,

Dar provizoriu. Strict relativist.

Să depănăm în timp şi spaţiu gheme

Şi tu rămâi fidelul lor copist.

(p. )

Virgil Şerbu Cisteianu