Olimpiu NUȘFELEAN: Comorbidităti social-politice

Comorbiditățile sînt afecțiuni prezente simultan la aceeași persoană. Pacientul (român) are coronavirus, după cum spune termometrul de la intrarea în Kaufland, dar pe lîngă asta poate să mai aibă și tensiune, stres, dezamăgire de șomer, ca și multe alte suferințe aflate în nomenclatorul medicilor. Astea, ultimele, neenumerate acum, da, contează, ele pot declanșa chiar decesul, pe care să-l pui apoi în seama virusului, ca să vadă și el ce înseamnă să respecți statisticile. Acuma eu divaghez puțin, mă joc cu cuvintele – la vreme de frică – dar situația prin care trecem are două aspecte foarte riscante: prezența virusului COVID-19 escortat de cîteva boli periculoase, sau care devin deodată mai periculoase decît se credea, și prezența unui virus social – care o fi acesta? – însoțit de tot felul de comorbidități sociale și politice. Ambele sînt devastatoare, numai că despre cele legate de Covid se vorbește, acum, mereu, iar cele ce afectează „trupul” social în curs sînt trecute la index.
Covid-ul e un virus ce ține știrile, deși natura sa rămîne încă o enigmă pentru oamenii de știință, pentru virusologi și epidemiologi. Poate că e o falsă enigmă, încă neajunsă în stadiul de a fi divulgată și prezentată lumii întregi. Dar, pe lîngă asta, e prezentă enigma veche a bolii ce roade societatea în interior, îi afectează sufletul și încrederea în destinul ce-i e hărăzit. Un virus național (deși n-aș vrea să folosesc acest termen aici), sau mondial, mereu prezent, ranforsat, neînvins, cuibărit în ADN-ul oamenilor politici, al corupților sau interlopilor. Rămîne neidentificat ca natură, dar îl pun în evidență manifestările patologice, distructive, comorbiditățile specifice, înscrise în schema lui de proliferare. Care ar putea fi aceste afecțiuni? Sociale și politice, de comportament decizional-negustoresc… Presa ni le dezvăluie, mai mult sau mai puțin hotărît. Corupția, minciuna, setea de îmbogățire nemeritată, golirea cuvintelor de sens, neasumarea responsabilității, nemșugul, ignorarea intereselor comunitare, mîndria fără acoperire valorică, falsificarea și compromiterea valorilor unei națiuni… Enumăr la întîmplare cîteva. Dintre acestea, oricare se poate constitui în virusul dominant, care organizează în jurul său alte virusuri purtătoare de dezastru. Cîte nu pierde lumea, națiunea, omul, individul prin manifestarea unor asemenea boli?
Pandemia venită peste noi este destabilizatoare. A bulversat planeta, dar și viețile noastre. Vom avea mult de analizat și dezbătut, mai ales în contradictoriu, privind efectele ei. Dar planeta, ca și viețile noastre, erau bulversate de multă vreme. S-a și vorbit despre asta, se tot vorbește, în fața sau în spatele ușilor închise. Televiziuni, ziare, reviste ale oamenilor de știință, cărți ale unor scriitori predictivi, simpozioane, colocvii, întîlniri la nivel înalt, summituri... Cu ce rezultat? Mă și feresc să mă întreb ce rost ar putea avea strădania noastră de a lupta împotriva virusului (actual), cu ce efecte și rezultate scontate, după ce constat că lupta constantă (doar declarată?) împotriva maladiilor planetei nu a adus încă nici o însănătoșire a viețuirii noastre în prezentul peste care se prăbușește necontenit un viitor imprevizibil.
Mari bolnavi ai lumii înving mereu pe oamenii cu capul pe umeri. Ce alt virus mai vreți? Sîntem expuși necontenit la alte și alte îmbolnăviri. Terorism, neîncrederea în oameni, teamă față de locurile în care te-ai născut, reticența de a întoarce și celălalt obraz, după ce un individ ți-a dat o palmă, iar tu te vei teme că, supus fiind și smerit, întorcînd și celălalt obraz, nu-ți va da încă o palmă ci își va băga mîna fără jenă în buzunarul tău, în viața ta. Ocolind lupta cavalerească sau bătălia spirituală, celălalt va încerca să te distrugă călcîndu-te în picioare cu un cinism dement. Societatea e slăbită iar oice boală, într-o asemenea situație, declanșează alte maladii, dispute războinice absurde, confuzie și neîncredere în propriile aspirații. Ce virus mai puternic poți găsi decît unul care îți înfrînge aspirațiile?
Nu cred în scenarii, deși le mai urmăresc din curiozitate scriitoricească. La ce altceva mi-ar putea folosi? Sînt curios să le cunosc, să văd cum funcționează, cine le animă, cine le ajută să respire. Pentru că acestea respiră cu ajutorul aerului furat de la oameni. Poate fi real un scenariu legat de intenția eliminării bătrînilor și a oamenilor bolnavi, care sporesc costurile sociale? Poate fi o aberație, o știre falsă, dar pentru cinicii care nu doresc să-și împartă averea cu nimeni poate fi un proiect. Ce comorbiditate poate declanșa eliberarea din închisoare a unui criminal înclinat să revină la crimă? Ce virus s-a insinuat în actul legislativ sau de justiție pentru falsificarea realității? Ce comorbiditate a facilitat intervievarea lui Liviu Dragnea în închisoare pentru a-și exprima opiniile politice? Dacă nu-i vinovat, justiția ar trebui să îndrepte lucrurile, recunoscîndu-și neputințele. Dacă e vinovat, atunci „individul” să-și vadă de zilele de recluziune și să lase scena politică în confortu-i falsificator de tot și de toate. Ce boală asociată întreține discuțiile interminabile și cu rosturi ascunse despre salariile și pensiile nerușinate? De ani de zile aceeași poveste bolnăvicioasă, fără manifestarea voinței ferme a vindecării. Ce boală ascunsă stimulează cursa înarmărilor în lume sau tendința unui grup restrîns de indivizi interesați să concentreze în propria vistierie majoritatea bogățiilor lumii? Ce boală întreține confuzia privind originea și căile de răspîndire a COVID-19?
Într-o societatea slabă/ slăbită orice boală declanșează alte afecțiuni, într-o evoluție greu de stăpînit. Cum să stăpînești niște boli dacă nu te preocupi de o bună diagnosticare, ci te afunzi în explicații mincinoase? Bolile acestea „asociate” se înscriu și ele într-un „scenariu”, ele vin dintr-un trecut pe care evităm să-l cunoaștem, au întotdeauna o „istorie” edificată, mai mult sau mai puțin limpede, dar care poate fi totuși cercetată. Le ignorăm, le mințim, ne mințim sau îi mințim mereu pe cei de lîngă noi… Sînt afecțiuni care produc, la propriu sau la figurat, mai multe decese decît pandemia de acum. Și, în vreme ce ne așteptăm ca virusul actual să-și diminueze sau oprească efectele, comorbiditățile din viața socială înaintează nestingherite în orizontul dezastrului. Decidenții de azi privesc mirați – pe bună dreptate – cum semenii noștri (oare și ai lor?) ignoră măsurile preventive legate de pandemie. Dar nimeni nu se miră că aceeași samă de oameni ignoră afecțiunile social-politice de zeci, de sute de ani, obișnuiți să simtă mereu în ceafă suflul răului, trăind în proximitatea pericolului, convinși că nu au acces la un alt mod de viață. Ce mai înseamnă – pentru o asemenea majoritate, obișnuită cu pericolul – un rău în plus?