Onor ofiţerului poet Liviu Ioan Mureşan

Venit din zona Dejului, stabilit prin căsătorie pe Valea Caselor Năsăud, cu serviciul la Garnizoana Bistriţa, ofiţerul Liviu Ioan Mureşan cochetează cu poezia, aflându-se la al treilea volum.
Prin volumul „Poeme din Subcetate”, poetul aduce în prim plan un val de versuri ce ţintesc spre modernism, deci o poezie a noului, căutând semnul şi esenţialitatea, după cum spune scriitorul Eugen Evu.
Autorul din garnizoană este încadrat de David Dorian în generaţia poeţilor „de mijloc”, după vârstă, iar ca gen este încadrat în generaţia de poeţi a anului 2000, pe care îi are ca reper.
Cartea are două capitole: „Trotuarul meu” şi „Poeme din Subcetate”, prin care autorul porneşte cu curaj pe un drum propriu ce se arată extrem de promiţător.
În poeziile sale dă viaţă străzii. Trotuarul devine un personaj viu, cu bune şi cu rele, cu glume ce ne înseninează sau cu glume de prost gust, ce ne fac să plutim în eroare.
Aici, pe trotuar, se trage linia de demaraţie între deşertăciune şi seriozitate. Aici vedem lumea ca pe un amestec de sublim şi ridicol, unde bârfa, răzbunarea, răfuiala seminţele şi chiştoacele de ţigări aruncate la tot pasul sunt caracteristici ale societăţii în care trăim şi se petrec pe trotuare ca pe o tribună, dând glas contradicţiilor şi absurdităţilor vieţii noastre cotidiene. „Sub maşină un câine alb şi jegos/ roade o pungă murdară/ a răsturnat tomberonul a împrăştiat resturile/ apoi s-a tras la căldură/ abia ce am oprit motorul/ mi-a dat telefon una…
Poeziile sale sunt poveşti de la marginea străzii, unde poposesc şi atenţionează trecătorii, persoane diferite, după preocupări şi caracter: beţivul, prostituata, cerşetorul, câinii lăsaţi în libertate, dar şi îndrăgostiţii de sub castan sau salcia plângătoare ce au rămas în memoria de granit a trotuarului, ce se destăinuie singurului ascultător al poveştilor, singurului trecător care-i înţelege limba şi mai ales tristeţea şi off-ul străzii şi lătratul câinilor ce se luptă spre supravieţuire.
La colţul blocului apar fetişcane sumar îmbrăcate pentru gradele de afară, prezintă moda primăverii din suflet.
Mai încolo, poliţistul caută de zor un hoţ de maşini sau o fată dornică de câştig prin sex. Trotuarul şerpuieşte, luând forma creierului irigat de dorinţe diverse, ce fac pact cu civilizaţia străzii silit să suporte răutăţile ascunse şi manifestările zgomotoase provocate de cei ce se întorc de la barurile de noapte cu telefoanele înfipte în urechi. „Trotuarul meu are forma oamenilor/ce zilnic îl lustruiesc/ se ridică în picioare când nimeni nu-l vede/ chiar trage cu ochiul/ şi zâmbeşte cu buzele/ până la blocuri.
Trotuarul, ca o punte peste prăpastie primeşte pe toţi trecătorii şi nu iartă pe nimeni, pe toţi îi divulgă – pe cei ce dar sau primesc mită, pe violatori, pe hoţi, fiind martor cu adevărat tuturor evenimentelor ce se petrec în lungul lui.
În partea a doua a plachetei „Poeme de Subcetate”, poetul s-a transformat într-un povestitor ce ne spune poveşti de cartier, cu eroi ai aceluiaşi lumi marginale.
Poetul din garnizoană stă de strajă ca un semafor al inumanului colectiv ce se petrece în cartier ca pe o scenă, ca într-un canton, ca pe un peron, unde opinia publică nu funcţionează. Trecătorii, pasivi, se mulţumesc cu cuvintele: nu mă bag, nu mă interesează, nu-i treaba mea, sunt oameni de ordine care se ocupă cu aceste stări de lucruri, nu mă implic, sunt oameni plătiţi pentru a veghea la disciplina străzii etc.
Poetul din sala armelor este cuprins de vraja corectării unor stări de lucruri anormale ce se petrec în lumea agitată a străzii prin stilul comportamental.
Avem o obligaţie cetăţenească de a ne îndrepta mai mult atenţia spre civilizaţia străzii. Strada nu înseamnă asfalt şi betoane ci şi o tribună de informaţie, o revistă de umor, iar noi, pietonii suntem actorii de zi cu zi.
Cartea domnului Mureşan ne oferă soluţii de felul cum abordăm problemele cotidiene stradă-om şi felul de a înţelege viaţa din cartier determinată de coordonatele istorico-sociale ale vremurilor în care trăim, de împrejurările zbuciumate ale străzii ce se clădesc pe antagonisme şi pe o bolnăvicioasă civilizaţie.