Pacea (inclusiv socială) este un rod al dreptăţii

Acest lucru îl spunea acum 800 de ani înainte de HRISTOS profetul Isaia, iar adevărul constatării e valabil de 2800 de ani. La rândul ei, dreptatea naţiunilor şi indivizilor stă în puterea Legii. Marile state sau imperii ale istoriei au avut totdeauna mari legiuitori. Mesopotamienii -Codul lui Hamurabi, Atena -Legile lui Licurg, evreii -Legea dumnezeiască dată prin Moise, Roma- faimosul Drept roman, Franţa- Codul lui Napoleon. Măreţia naţiunilor stă în respectul Legilor -cea oficială şi legea morală (de care se minuna Immanuel Kant). Dacă o legislaţie apără o clasă socială sau şi mai puţin, un segment al societăţii ori grupuri şi indivizi, ea nu mai are puterea universalităţii, devenind un aranjament, un instrument caduc al abuzului..
Privind cu tristeţe cei 27 de ani ai democraţiei noastre, facem constatarea că a fost o epocă a furtului naţional şi a fărădelegii. Ultimii zece ani au fost -şi mai sunt- a efortului de a ieşi din mlaştina putreziciunii şi corupţiei generalizate. Şi totuşi, segmente puternice politic (prin manipulare şi dezinformare), nu par a înţelege că e destul, că nu se mai poate.
Sună alarmele că avem o teribilă fractură socială. Dacă există, ea este preferabilă putreziciunii generalizate, legiferării bunului plac. N-au cum se pupa şi îmbrăţişa adevărul cu minciuna, lumina şi întunericul, dulcele cu amarul. Tehnologiile actuale, prin accesul universal oferit la informaţie nu mai permit ca nişte partide sau conducători să poarte de căpăstru prostimea, văzută ca o masă amorfă şi manevrabilă. Pentru cine vrea, desigur. Dacă propria minte nu ne permite să discernem adevărul din societate şi în plus suntem robii unui singur post de televiziune (patronat şi acela de cine este patronat), cum putem avea ceruta verticalitate în faţa lui Dumnezeu şi a societăţii? La ce bun s-a inventat telecomanda, internetul, mass-media? Pentru unii avem tot un singur post de televiziune (hai, două!), un singur ziar eventual, o sursă unică de informare- ajunse cu timpul adevărate temniţe ale gândirii şi comportamentului. Avem salarii şi pensii mici, dar apărăm pe cei ce devalizează cu străşnicie banul public, îi votăm, ne plac şi nu ne ruşinăm de opţiunile noastre. Nu ar fi normal şi într-o ţară normală, ca toţi ce au probleme juridice să facă o pauză şi să le rezolve şi abia apoi să poftească să-i votăm şi să-i îmbrăţişăm? Până la ora actuală nu s-a putut legifera aşa ceva, cum nu se vrea a se legifera de pildă a fi ordine pe şosele. (Dacă cei ce comit accidente şi fac pe nebunii ar fi puşi să completeze ei cu buzunarul ce nu acoperă asigurarea RCA, vezi-bine că ar conduce mult mai atent, de frica unor mari cheltuieli. Aşa, te sfidează cu „ţidula” , tu suporţi 80% daune şi-ţi râde-n nas: eu conduc cum vreau!)
Cum de ne pot păcăli cei care se străduiesc de moarte, seară de seară, să discrediteze Justiţia? Că nevinovaţii sunt –vezi-Doamne-de obicei trimişi la închisoare, deşi cazurile sunt ,negreşit, rare. Ei sunt panicaţi că în România Legea începe a nu mai putea fi ocolită, terfelită, că s-a născut o solidaritate juridică a organelor şi oamenilor Legii, sătui de a fi călcaţi în picioare de politicieni sau puternici ai zilei obişnuiţi să ocolească legea.
Prin giganticele manifestaţii ale trecutelor zile, debordând de creativitate, fantezie, bun simţ, am câştigat respectul lumii civilizate, din Noua Zeelandă până-n Britania şi Alaska. După ce ne-am înnegrit în minerade şi toate răutăţile a două decenii, redevenim o ţară cu demnitate. Oare toţi? Au ajuns televiziuni şi jurnale străine ori factori politici ( ca un Nigel Farage) să ne bată obrazul, fiindcă-n ţărişoara noastră nu există obiceiul de a da înapoi de la ticăloşiile pe care le-am legiferat. Mai bine piară lumea toată, deşi latinii spuneau invers: „Pereat mundus, fiat justitia!” („Chiar de-ar fi să piară lumea, să se facă dreptate!”).Într-atât de mult este sădit în spiritul omenesc ideea de dreotate!
Se scoate sperietoarea (chiar academică!) a unor false pericole ce ne pândesc. Dimpotrivă, UNITATEA NATIONALĂ, ca popor, cunoaşte o spectaculoasă întărire. Parcă niciodată n-au fost mai aproape sufletele ardeleanului, maramureşanului, bănăţeanului de ale moldoveanului, constănţeanului, olteanului şi bucureştenului!! Le-a unit un acelaşi ideal de DREPTATE. Harta Oraşelor (şi chiar satelor) unde oamenii au ieşit în stradă ne arată luminos conturul României. „...că lume fără dreptate nu se poate, coane Grigoriţă!”-spunea un erou al lui Rebreanu din romanul „Răscoala”. Solidaritatea naţiunilor nu se realizează fără un ideal. Dacă ar fi o primejdiela la adresa României, cine se îndoieşte că toţi am fi una şi încă mai solidari decât oricând înainte?