Părintele Vasile Beni: Pe cel de lângă noi îl vedem așa cum suntem noi

     Textul Evangheliei la Duminica a 32-a după Rusalii: ,,În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Ev. Luca 19, 1-10).

              Dragii  și bunii noştri credincioşi!

       Din viaţa de zi cu zi am putea să constatăm că fiecare dintre noi vedem aşa cum suntem: Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme, muzicianul o percepe în sunete, economistul în mărfuri „Pe geamul închisorii priveau doi, unul văzu stele, celălalt noroi”. Cel care este plin de ură vede oamenii urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi ni se va părea că ceilalţi ne ameninţă şi, de cele mai multe ori, îl judecăm pe aproapele după cum suntem noi. Acest lucru s-a întâmplat şi cu personajul principal al acestei evanghelii, care a fost judecat de cei din cetatea Ierihonului ca fiind păcătos.

       În cele ce urmează mă voi opri la un exemplu care ne arată că fiecare vedem aşa cum suntem, sau fiecare vedem ce vrem.

Era odată un preot care şedea la marginea unei localităţi. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă: 

  – Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei localități?

Preotul îi răspunse printr-o întrebare: 

– Cum erau locuitorii satului de unde vii? 

– Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo. 

 – Aşa sunt şi locuitorii acestei localităţi, răspunse bătrânul preot. Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:                            – Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei localităţi?

Preotul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:  – Cum erau locuitorii localităţii de unde vii?   

– Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit. 

– Aşa sunt şi locuitorii acestia, răspunse preotul. Un neguţător care îşi aducea pe acolo oile la adăpat auzise aceste discuții şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrânul preot şi îi zise cu reproş:   

– Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane? 

 – Fiule, răspunse preotul fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

      Fiecare om va găsi ceea ce caută. Dacă ai văzut în apropiații tăi oameni buni, oriunde te vei duce vei găsi oameni care îți plac. Prin urmare la cel de lângă noi, putem să-i vedem partea negativă și pe care să o criticăm, sau partea pozitivă, pe care să o apreciem. Depinde așadar de fiecare dintre noi, vrem să privim și să vedem lucrurile din jurul nostru.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni