Pr. Vasile Beni: Pe cei din jur îi vedem aşa cum suntem noi
Textul Evangheliei la Duminica a 32-a după Rusalii: „În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut(Ev. Luca 19, 1-10).
Dragii noştri credincioşi!
Din viaţa de zi cu zi am putea să constatăm că fiecare dintre noi vedem aşa cum suntem: pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme, muzicianul o percepe în sunete, economistul în mărfuri. „Pe geamul închisorii priveau doi, unul văzu stele, celălalt noroi”.
Cel care este plin de ură vede oamenii urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi ni se va părea că ceilalţi ne ameninţă şi, de cele mai multe ori, îl judecăm pe aproapele după cum suntem noi.
Acest lucru s-a întâmplat şi cu personajul principal al acestei Evanghelii, care a fost judecat de cei din cetatea Ierihonului ca fiind păcătos.
În cele ce urmează mă voi opri la trei exemple care ne arată că fiecare vedem aşa cum suntem sau fiecare vedem ce vrem.
1.Era odată un preot care şedea la marginea unei localităţi. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
-Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei localități?
Preotul îi răspunse printr-o întrebare:
-Cum erau locuitorii satului de unde vii?
-Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
-Aşa sunt şi locuitorii acestei localităţi, răspunse bătrânul preot.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
-Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei localităţi?
Preotul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
-Cum erau locuitorii localităţii de unde vii?
-Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
-Aşa sunt şi locuitorii aceştia, răspunse preotul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo oile la adăpat auzise aceste discuții şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrânul preot şi îi zise cu reproş:
-Părinte! Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
-Fiule, răspunse preotul, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun.
Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere.
Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.
2.Un exemplu din Sfânta Scriptură. Patriarhul Iacob a avut 12 copii, iar cel mai mic purta numele de Iosif. Şi, pe parcursul mai multor etape din viaţa acestuia fiecare l-a văzut în felul lui:
Tatăl lui Iosif care s-a numit Iacob l-a văzut un fiu bun!
Cei zece frați s-au uitat la Iosif și au văzut un visător inutil!
Călătorii, cei care l-au cumpărat, au văzut un sclav!
Putifar s-a uitat la Iosif și a văzut un servitor fin!
Soția lui Putifar s-a uitat la Iosif și a văzut un potențial iubit!
Ofițerii închisorii au văzut în Iosif un prizonier!
Cât de greșite au fost toate!
Dumnezeu s-a uitat la Iosif și a văzut un prim-ministru al Egiptului în așteptare!
Nu vă descurajați de ceea ce văd oamenii în voi! Fii încurajat de ceea ce vede Dumnezeu în tine!
Să ne gândim că David a obținut ungerea împărătească de a deveni rege pe când era un simplu copil care păstorea oile.
Fiecare om va găsi ceea ce caută..... Dacă ai văzut în apropiații tăi oameni buni, oriunde te vei duce vei găsi oameni care îți plac.
3.Într-o pildă se spune că Mântuitorul mergea cu apostolii pe un câmp și au văzut un câine mort. Apostolii au zis: Ce urât miroase! Şi aveau dreptate pentru că era un cadavru, un putregai, un hoit, un leş.
Iar Mântuitorul a zis: Ce dinți frumoși are!
Prin urmare la cel de lângă noi îi putem vedea partea negativă, și pe care să o criticăm, sau partea pozitivă, pe care să o apreciem. Depinde așadar de fiecare dintre noi cum vrem să privim și să vedem lucrurile din jurul nostru.
Revenind la textul Evangheliei am putea spune că dacă cei care îi erau concetăţeni au văzut în Zaheu un om păcătos, Iisus a văzut un om care vrea să se mântuiască.
Şi să nu uităm că atunci când noi pornim spre Dumnezeu şi Dumnezeu porneşte spre noi ca să ne dăruiască iertare şi binecuvântare.
Amin!
Pr.Vasile Beni
Citiţi şi:
- Pr. Vasile Beni: Dacă ai văzut în apropiații tăi oameni buni, oriunde te vei duce vei găsi oameni care îți plac
- Pr. Vasile Beni: Nu vă descurajați de ceea ce văd oamenii în voi! Fii încurajat de ceea ce vede Dumnezeu în tine!
- Preotul Vasile Beni: Depinde de noi cum vrem să îi vedem pe cei din jurul nostru
- Pr. Vasile Beni: Pe aproapele nostru îl vedem așa cum suntem noi
- Meditaţie la Duminica 32-a după Rusalii
Comentarii
Duminică 31 ianuarie, 2021 se implinesc 10 ani de la trecerea in eternitate a IPS Bartolomeu Anania, mitroplit al Clujului si om de cultură care a fost un mare iubitor al meleagurilor bistritene. Lui i se datoreaza Crucea monumentală ridicată in Pasul Tihuta lângă Mănăstirea „Nasterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele. O dorintă, din păcate neândeplinită, a IPS Bartolomeu Anania, a fost aceea de a infiinta la Bistrita un muzeu de arta religioasă . Dupa cum se mentiona in presă la vremea respectivă, IPS Bartolomeu a intervenit pe lângă reprezentanţii BNR să cedeze Consiliului Judeţean clădirea de pe Odobescu,11 unde urma ca după reabilitare să fie amenajat muzeul.
Din pacate, dupa reabilitarea fostei cladiri a BNR, care urma sa gazduiască muzeul de artă religioasă, aici a fost mutată Biblioteca judeteană, cu toate că se stia că spatiul respectiv era insuficient. De aceea a fost nevoie ca ulterior să mai fie construită incă o anexa inghesuită in curtea respectivă, pentru a satisface nevoile bibliotecii . Si cu toate astea nici acum biblioteca nu are spatiu suficient. Asta se intâmplă când lucrurile nu sunt gândite bine de la inceput. Prin urmare, ignorând dorinta lui IPS Bartolomeu, orasul Bistrita a rămas fără un muzeu de artă religioasă, dar si fără o biblioteca publică pe măsură, la nivelul cerintelor secolului XXI.
Chiar dacă, după reabilitare in cladirea fostei filiale a BNR a fost mutată Biblioteca Judeteană, dorinta IPS Bartolomeu ar trebui indeplinită, prin amenajarea unui muzeu de artă sacră, eventual in clădirea protopopiatului unde a functionat o lungă perioadă de vreme Muzeul Judetean. Ar fi un gest de cinstire a memoriei Inaltului prelat ca muzeul de artă sacră să poarte numele mitropolitului Bartolomeu Anania.
Cu atât mai mult cu cât Vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania nu i-a fost respectată nici ultima dorintă de a fi inmormântat la Mănăstirea Nicula, asa cum rezulta din testamentul sau: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp”. După cum se stie a fost inmormântat in subsolul Catedralei din Cluj unde a fost adus pamânt de la Nicula si presarat simbolic peste sicriu, ceea ce nu inseamnă „groapă de pământ reavăn”.
Adaugă comentariu nou