Pe dealurile Sigmirului creşte o plantă minune, medicamentul viu – Ginseng-ul românesc

Pe un drum de hotar, greu de parcurs în vremea ploilor (doar pe jos, dar cu cizme) ajungem într-o plantaţie de cătină. Odinioară aici, după ce pomicultura s-a prăbuşit,  câţiva ani zona a rămas pustie, o păşune năpădită de arbuşti sălbatici. De vreo patru ani, au intrat în lucru utilajele grele, scormonind terenul, nivelându-l şi terasându-l. Buldozerele muşcau din pământul altădată roditor. Ca un diriginte de şantier, Octavian Anton, urmărea atent cum zona îşi schimbă înfăţişarea, devenind omul care a investit zi de zi multă muncă, dăruire şi dorinţa de a cultiva aici un medicament viu – cătina, denumită şi Ginseng-ul românesc pentru calităţile benefice întru sănătatea oamenilor.

         După ce a lucrat 20 de ani în industria bistriţeană, Octavian Anton, originar din Buza Cătun, acolo unde cultul pentru pământ se mai păstrează, în special la cei mai în vârstă, a trecut într-un alt domeniu, la început puţin cunoscut, devenit apoi familiar, pătrunzându-i tainele ascunse. Şi în 2015 a început plantarea, după ce terenul a fost pregătit după tehnologia culturii. 2200 plante la hectar au ajuns în solul pregătit inginereşte din tarlalele După Deal şi După Lac. An de an, dealurile au îmbrăcat o altă haină, de sărbătoare, amirosind a sănătate. În total, ferma lui Octavian Anton are în cultură 30 de hectare, în trei trupuri de teren şi în faze diferite de dezvoltare. Toată plantaţia este împrejmuită, 6 km de gard cu plasă de sârmă, o păzeşte de eventualii dăunători. Puieţii au fost aduşi din zona Aradului şi plantaţi ca la carte, respectând distanţele între pomi şi între rânduri. Un aspect interesant este relevant la cultura cătinii, există parte bărbătească şi femeiască, la şapte rânduri de arbuşti F se pune un rând de sex bărbătesc. Altfel nu se face polenizarea. Aici, la Sigmir, plantaţia de cătină este o cultură ecologică. Arbuştii sunt puţin pretenţioşi în privinţa solului, cultura este pretabilă şi pe soluri degradate ori nisipoase. Nu se folosesc insecticide ori fungicide, planta nu are boli ori dăunători semnificativi. Numai îngrăşăminte naturale, în special de pasăre, îngrăşământ care nu are în compoziţie seminţe de buruieni. Anul acesta va ieşi prima producţie din cătina de la Sigmir. Domnul Octavian  crede că va obţine 6-8 tone la hectar. Recoltarea se face după o tehnologie aparte, în condiţii cu totul deosebite şi cu utilaje speciale. În perspectivă se are în vedere ca la Blăjeni să se facă un tunel de congelare şi celule frigorifice pentru 200 tone capacitate de stocare. Octavian Anton, alături de colaboratori importanţi, proprietarul terenului, au gânduri de adevăraţi fermieri ai viitorului. În plantaţie l-am întâlnit şi pe inginerul Costel Balaci, unul dintre cei mai performanţi specialişti ai judeţului din domeniul pomiviticulturii.

         „Am acordat sprijinul de specialitate pentru ca ferma din Sigmir să prindă rădăcini trainice încă de la început. Sunt prezent la fiecare fază de lucrări. De la plantare, la întreţinere, la tăiere, la administratul îngrăşămintelor naturale. Când s-au plantat primele suprafeţe, mi-am luat concediu, ca să fiu aici zi de zi, să văd concret cum sunt plantaţi puieţii. Şi, după cum arată plantaţia, cred că s-a făcut o lucrare de calitate”.

         Zi de zi în fermă, Octavian Anton ştie multe de când a lăsat fabrica şi „bate câmpii” la Sigmir. Cu folos şi cu multă dragoste. Îmi spune că fructele de cătină erau folosite ca medicamente şi pe vremea dacilor, fiindcă tămăduieşte, în special cu mierea de albine, vreo 33 de boli. Se mai spune că, în secolele trecute, soldaţii consumau foarte multă cătină ajutându-i la întărirea vederii. Astăzi, cunoscătorii folosesc cătina ca şi un vaccin antigripal. Specialiştii spun că are de 10 ori mai multă vitamină C decât citricele şi mai mult beta-caroten decât morcovii. Aşadar, pe fostele păşuni ale Sigmirului creşte medicamentul viu, o plantă minune – cătina, iar  „medicul specialist” este Octavian Anton, cel care la propriu înnobilează solul altădată sărac şi neproductiv. Un fermier de top, o pasiune izvorâtă din munca fără odihnă. Dacă şi drumurile de hotar de aici s-ar repara, pietrui ori asfalta, am putea crede că ne aflăm în grădina Edenului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5