Ploaia a potolit seceta ce ameninţa belşugul Cireşoaiei

“Dacă le umblă vremea”, după cum spune vorba din popor, pomii ce poartă numele Cireşoaiei îşi va arăta primele roade peste o săptămână - două. Fructele de final de mai nu-s foarte multe şi nici foarte căutate, spune primarul Matonos Tamas, însă adevărul despre potenţialul zonei se va arăta peste vreo două săptămâni, în plin sezon de consum a ceea ce au locurile mai bun în această perioadă. Producţia poamelor care fac anual deliciul clienţilor de pretutindeni se arată îndestulătoare, la nivelul a 50 – 70 la sută din capacitatea zonei. Festinul în cinstea lor este pregătit pentru 30 iunie, cu un program aflat deocamdată în organizare.
Anul trecut, 4-5 tiruri a câte 24 de tone fiecare au plecat încărcate din Cireşoaia spre pieţele din Ucraina, după ce tarabele din întreaga ţară au afişat la loc de cinste fructele ce dau, pe plaiuri bistriţene, nume locurilor. Acum, belşugul depinde însă de timpul rodnic, din care ar trebui să lipsească frigul, nu însă şi ploile aşteptate de aproximativ o lună de zile. Critică, din acest punct de vedere, este întreaga perioadă până la cules, pentru că acum livezile sunt foarte sensibile la eventuale temperaturi scăzute, care ar putea compromite o bună parte a recoltei, explică primarul Martonos Tamas. Potrivit acestuia, nici cu seceta instalată în zonă în ultimul timp nu-a fost chiar de glumit, pentru că în lipsa oricăror sisteme de irigaţii, cireşele puteau cădea înainte de a se coace. Chiar dacă lipsa ploilor, care a creat pentru o vreme riscul uscării fructelor, n-a avut încă efecte vizibile asupra belşugului preconizat la Cireşoaia, precipitaţiile căzute în acest început de săptămână s-au dovedit izbăvitoare pentru siguranţa recoltei din această vară, spune interlocutorul.
Cireşarii
În satul cu nume de poame sângerii nu există gospodărie, nu există casă fară măcar un cireş în curte, nu există familie care să nu aibă, undeva, o livadă. Producători găseşti aici la tot pasul (unii - peste o sută - organizaţi cu fonduri europene) şi, cu voia lui Dumnezeu, dacă vremurile au răbdare şi ţin cu ei, vara, pe un sezon ca acesta, lumea e toată a lor. Cireşarii trăiesc în jurul a 500 astfel de cămine, iar rodul muncii lor e gustat şi recunoscut în ţară şi peste hotare, căci tiruri încărcate pleacă de aici spre pieţele din România şi spre consumatorii din Republica Moldova, Ungaria, Italia, Spania şi aşa mai departe, după specificul cererii din fiecare an. Pentru ultima duminică din iunie, când se ţine, parcă de când lumea şi pământul, marea sărbătoare a recoltei, toată suflarea din sat se mobilizează să-şi primească oaspeţii aşa cum se cuvine, şi adună cireşele proaspete, numai bune de ademenit vizitatorii, pentru a le pune pe masă. Poarta abundenţei e deschisă pentru toată lumea în schimbul unui preţ stabilit de autorităţi. Aşa, din fructe cu tonele, din zeci (două-trei) de soiuri, din duiumul de culori, se poate înfrunta oricine. Pe săturate.