Cireșoaia, de la agonia prăpădului iminent, la perspectiva producțiilor record

N-a trecut bine perioada când belșugul satului cu nume de fructe era amenințat de secetă – că dacă mai treceau câteva zile fără ploi ne puteam lua adio, anul acesta, de la poamele-i delicioase, gata-gata să se usuce și să cadă înainte de-a se coace – că după vreo trei sătămâni de schimbare necontenită a vremurilor, Cireșoaia e(ra) cât pe ce să-și vadă prăpădită producția ce-a făcut-o celebră în lume. Crăpate de la atâta apă, roadele au fost distruse mai bine de jumătate, la primele soiuri apărute, spune primarul Martonos Tamas, avertizând că până la dezastrul general ar mai (fi) lipsi(t), cu aproximație, doar o săptămână continuată în ritmul ultimelor trecute.
Totuși, în tot răul există și destul noroc, dacă e să privim partea plină a livezilor: pe de o parte, prognozele care anunță contenirea ploilor în această săptămână sunt dătătoare de speranțe, în condițiile în care anotimpul soiurilor celor mai delicioase, amânat puțin din cauza temperaturilor scăzute, abia acum vine; iar pe de altă parte, soarele pare să iasă la țanc la Cireșoaia, adică exact atunci când trebuie pentru ca producția fructelor aflate acum în coacere să se arate ajunsă pe culmile nemaivăzute din anul 2006, atunci când 25 de tiruri încărcate de aici au plecat numai spre Republica Moldova, asta ca să nu le mai enumărăm aici pe cele distribuite în piețele din țară. Or, dacă e să ajungem cu comparațiile nu mai departe de anul trecut, când la aceeași destinație au ajuns doar două tiruri cu roade de pe aceste meleaguri, diferențele îmbelșugate în favoarea timpurilor prezente și a celor de șapte ani trecute sunt evidente.

De la ruși vin cele mai multe oferte, de la est se întrețin prețurile…
Că de la ruși o fi venit ploaia sau nu, soarele tot de acolo răsare, așa că nici oportunitățile de acum n-au cum să treacă nesesizate și nefructificate peste hoatarele estice. Trei firme s-au interesat deja de condițiile pentru export, iar una dintre acestea și-a și stabilit cartierul general la Cireșoaia, acolo unde a închiriat o hală frigorifică, în fapt un punct de colectare și de desfacere către târgurile răsăritene.
Și asta nu e tot: nici soirule de început - oricum nerecomandate pentru export nici în condiții optime, darămite în situația de acum, când au fost grav afectate calitativ în urma timpurilor neprielnice - nu vor rămâne nevândute la scară largă, spune primarul Martonos Tamas, pentru că un italian - de această dată - s-a arătat interesat să le cumpere pentru industrie; asta, ca să nu rămână nici vesticii neîndulciți cu aromele poamelor ce dau, pe meleaguri bistrițene, nume locurilor.
Cât despre prețuri? Calitatea inferioară se valorifică la poarta producătorilor cu câte 2 lei - 4 lei/kilogram, pentru a ajunge să coste circa 6 lei în piețele din Bistrița, în timp ce fructele superioare se dau la locul de proveniență cu câte 5 – 6 lei per aceeași unitate de referință.
Oricum, munusurile de până acum și abundența ce va să vină nu sunt nici pe departe în măsură să înlesnească, pe piețele locale, cumpărarea. Ba din contră: “curtată” din toate direcțiile est-vestice, Cireșoaia n-are de gând să se dea cu una-cu două; nu în condițiile în care de la Moscova s-au formulat oferte en-gros de câte 1,5 euro/kilogram, iar “pețitorii” n-au frontiere ca să se întreacă în propuneri. Totul e să-i umble ploile așa ca până acum, când au început și s-au oprit suficient cât să treacă milimetric pe lângă prăpăd și cât să dea oră exactă îndestulării, pentru că altfel, în lipsa calității impecabile, cireșele nu pot face față unor transporturi de câte cinci-șase zile, cât durează drumul de deschidere către lume.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]