Poetul de geniu
La fiecare început de an, odată intraţi în luna ianuarie, gândul ni se îndreaptă spre cel, ce la 15 ianuarie 1850 a văzut lumina zilei şi care va deveni unul dintre puţinii scriitori moderni europeni, cel care reprezintă în esenţă spritualitatea românească - Mihai Eminescu - poetul de geniu, atât de aproape de noi prin poezie, proză, publicistică, prin
harta călătoriilor şi a vieţii sale.
Poeziile lui Eminescu, împreună cu teatrul lui Caragiale şi povestirile lui Creangă au intrat în circuitul larg al valorilor culturii universale.
Poezia eminesciană se defineşte ca o expresie specifică a modului de creaţie tipic ultimului mare scriitor romantic european, contemporan al tuturor timpurilor, care ne surprinde neîncetat cu talentul de excepţie, bunul gust, prin tonalităţi ale versurilor
deschise, în culori îmbietoare.
Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune, nu observarea realităţii, ci recompunerea ei vizionară, plină de semnificaţii adânci.
"Nimeni înaintea lui Eminescu si nimeni după el, nu a reuşit acea pictură fantastică a realităţii care aminteşte de arta unui William Blake."- afirma Tudor Vianu.
Mihai Eminescu este cea mai profundă şi simţitoare voce poetică din literatura
română, care a deschis itinerariul poeziei româneşti spre universalitate.
Viaţa lui a fost o suprapunere de cicluri, alimentate de visuri şi crize, datorate
impactului cu realitatea. Iată cum promovează Titu Maiorescu imaginea poetului:
" Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este aşa o covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie, căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i scăpa, încât lumea lui era lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână."
Viaţa sa a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite si extravertite.
Caragiale îşi aminteşte despre el în felul acesta:"Vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru, uneori nepăsător, alteori iritabil - ciudată amestecătură - fericită pentru artist, nefericită pentru om."
Creaţia eminesciană, aparţinând unui romantism relativ întârziat, dar cunoscut ca fiind "High Romanticism" a parcurs mai multe etape, recuperând temele tradiţionale ale romantismului european - gustul pentru trecut, pasiunea pentru istoria naţională, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia, întoarcerea în natură.
Atât în plan poetic, cât şi în proză, Eminescu a fost influenţat de marii creatori
romantici germani: Novalis, Goethe, Lenau, fiind interesat în acelaşi timp de filozofia indiană, impresionat de teoria metempsihozei sau a reîncarnării, cunoştea culturi şi religii din Zoroastrism, Budhism, Catolicism, Ortodoxism.
Creaţia populară a constituit un izvor important al poeticii sale, scriind multe poeme în metrica poeziei populare. A cules cântece de petrecere sau basme cărora le-a adăugat simboluri onirice sau fantastice.
Pentru acest înalt conţinut filozofic al său şi al operei sale, Constantin Noica l-a
denumit pe Mihai Eminescu, pe drept cuvânt " Omul deplin al culturii române”.
Mihai Eminescu este şi va rămâne de-a pururi simbolul românilor de pretutindeni, "Luceafăr" purtat pe toate meridianele lumii.
Am luat teiul
şi l-am purtat peste ocean
în cutele inimii
Mă aşez
la picioarele
statuii tale
cu flori albe
pe braţe obosite
Profilul tău de sfânt
ne-alină dorul
Versurile tale curate
ne picură rouă cristalină
în ochii uscaţi
de lacrimile despărţirii.
Adaugă comentariu nou