Poezie
Nu-s frunză-n vântul crizei mondiale
(Pamflet)
Nu-s frunză-n vântul crizei mondiale
Eu cresc pădure-n calea disperării
Dar a sosit şi vremea confruntării
Să-nlăturăm necazul, care ne stă în cale
Vântul de criză suflă în rafale
Mai marii lumii-s adunaţi la sfadă
Cum să salveze lumea din tornadă
Iscată-n iadul crizei mondiale.
S-a prea golit a lumii vistierie
Rezervele-s aproape terminate
Hidrocarburile, mult „evaporate”
E vânt năprasnic şi-n economie
Se cer măsuri în stare de urgenţă
-Strângeţi de tot şurubul lăcomiei
Portiţele de jaf a avuţiei
În orice loc mai multă competenţă!
Aţi lăcomit la vile şi multe limuzine
Real pericol, val de poluare
V-aţi dezvăţat cu totul de mersul pe picioare
Fără maşină, nici după pâine
Priveliştea montană e astăzi tot mai sumbră
Doar cioatele-au rămas la defrişare
Plâng munţii de prea multă supărare
Mâine, poimâine n-o s-avem nici umbră.
A dispărut şi apa din izvoare
Ca ultimă resursă de viaţă
E vremea crizei să-i ieşim în faţă
Cu optimism şi pârghii salvatoare.
Nu amânaţi, nu-i timp de lenevie
În serios să trecem la măsuri mai dure
Să replantăm viaţă şi să lăsăm pădure
Pentru urmaşii noştri, ce sunt şi o să mai fie!
Aurel I. Borgovan
În codru-i iarnă grea
(Sonet)
Iarna în codru e o încântare
Sub sclipitoarea boltă de zăpadă
Dar ca o taină ochii-ncep să vadă
Un cârd flămând de biete căprioare.
Că gerul a ucis orice verdeaţă
Zăpada-i groasă, nepătrunzătoare
Nu mai există surse de mâncare
Le-a mai rămas doar dorul de viaţă
S-au amăgit cu muguri şi lăstare
Dar toate-s sloi şi botul te îngheaţă
De foame-s numai piele şi oscioare
Deci, oameni buni, să le ieşim în faţă
Cu fân, cu cereale şi cu sare
Ca să salvăm a ciutelor viaţă!
Aurel I. Borgovan
Sub plapuma zăpezilor imaculate
(Pastel)
Sub plapuma zăpezilor imaculate
Ce-n fire de cristale e ţesută
E-o lume adăpostită, nevăzută
Greieri, furnici şi gâze felurite
Şi-atâtea vietăţi dorm amorţite
De gerurile iernii apărate.
Iar stupii albi în şiruri adormite
Pe mesele întinse de-astă vară
Când harnicii stupari, zoreau pe-afară
Să-şi facă ordine curată în stupine
Nerăbdători aşteaptă zilele-nsorite
S-au învelit cu plapume tot albe
Lanurile verzi de grâne din câmpie
Şi ierburile care nu se mai mlădie
În vânturile calde ale verii
Aşteaptă toate zilele-nvierii
În razele de soare să se scalde
Sub plapuma ca puful de zăpadă
Bulbii cruzi de zambile sau narcise
Visează la ferestrele deschise
Cu crinii, ghioceii stau docile
Şi-aşteaptă tot mai însorite zile
De sub asprimea iernii să-i sloboadă!
Cu razele bogate de lumină
Când soarele din nou e să-ncălzească
Şi tot ce-i alb va fi să se topească
Din lunga amorţire hibernală
Toate vor scoate capul la iveală
Muguri şi flori la viaţă în surdină.
Aurel I. Borgovan
Joc de fulgi
(Pastel)
Plapumi de nori
Îşi scutură scamele
Cu toate toanele
De fulgi zburători
Se zbenguia-n vânt
Mereu rătăciţi
Şi cad năuciţi
Troian pe pământ
Miraj sclipitor
De noapte şi zi
A fost şi va fi
Mirific decor
Mulţimi de copii
Îi bucură-n cor
Spectacolul lor
Cu fulgi mari, zglobii
Un imaculat,
Dar îngeresc
Copii-l primesc
Din cer, minunat!
Aurel I. Borgovan
Adaugă comentariu nou