Povești … din familie

Sărbătoarea religioasă de azi, care îi pomenește pe Vasile, Grigore și Ioan, mari teologi ai timpului în care au trăit, mi-a adus în minte familia tatălui meu în care au fost 4 frați, Grigore, Ioan , Vasile și Mihai. Bunicul, pe care îl chema Simion, cânta în strană la biserică alături de diac și era tare mândru de acest lucru. Probabil că avea ceva auz muzical și voce, de aceea, pe fiul său mic, Mihai, l-a dus la un vestit „ceteraș” ca să-l învețe pe acesta să cânte la ceteră. Pentru aceasta își vinde o vacă, îi cumpără băiatului ceteră și îl încredințează țiganului să-l învețe să cânte. În decurs de câțiva ani, tânărul Mihai, reușește să învețe destul de bine să cânte la ceteră. Țiganul care l-a învățat, îi spune, că dacă vrea să devină cel mai bun muzicant din zonă, el îl poate duce la o „descântătoare”, care îi va propune să clocească timp de trei săptămâni sub braț un ou provenind de la o găină neagră, ou din care o să iasă un pui negru, pui ce la un moment dat o să dispară, iar el, după aceea, atunci când mănâncă, prima îmbucătură să o arunce jos din gură și să-i spună puiului că asta e pentru el, să nu-și facă cruce, să nu meargă la biserică, să nu se spovedească la popa. Spunând aceste lucruri părinților lui, aceștia nu sunt de acord cu propunerea țiganului, zicând că astfel își face de lucru cu dracu, îl întreabă totuși pe țigan dacă el a făcut acestea. Răspunsul primit a fost că nu … dar ceva descântece tot i s-au făcut și lui.
Știind să cânte la ceteră, tânărul Mihai își învață pe doi dintre frați să-l acompanieze, pe Vasile la contră iar pe Ioan la gordună, și peste scurt timp, îmbrăcați în costume populare făcute de mama lor, cântau duminica după masă sau în sărbători la jocul de la șură . Dar nu peste multă vreme, la numai 19 ani, Mihai se însoară cu o fată foarte frumoasă din alt sat și o aduce de noră în casa părinților săi. Când era joc, nu avea cine să o joace pe tânăra nevastă, aceasta fiind mereu nemulțumită. Ca să rezolve situația, Mihai își vinde cetera, nu mai cântă decât ocazional, când la vreo nuntă ori petrecere se îmbată muzicantul, și își trăiește viața alături de soție care îi naște o frumusețe de fată.
Alt frate al tatei, Vasile, își cumpără un cazan de făcut „horincă”, și în anii în care se făceau „poame” făcea treabă bună, câștiga bine. Într-o iarnă, fratele cel mare, Grigore, care se stabilise prin căsătorie în alt sat, aduce la cazan cu sania două buți cu borhot din care iese un butoi mare de horincă pe care îl lasă în custodia fratelui Ioan, cu rugămintea să îl ducă acasă atunci când va putea. Se oferă un vecin, care avea cal și sanie, să facă această treabă. Pun ei butoiul în fân, în sanie, își iau o cupă de horincă de merinde pe drum, și o iau de-a dreptul,peste niște dealuri. Calea fiind cam lungă și anevoioasă, termină cupa de horincă de băut și trecând pe lângă o tufă de soc, scot brișca, taie două nuiele, una mai groasă și alta mai subțire cu care o găuresc pe cea groasă, cu ajutorul căreia, până să ajungă la destinație, mai sug ceva din butoi. După ce predau butoiul destinatarului, mai petrec ceva și se întorc acasă spre seară. Nu peste multă vreme, fata celui cu sania, vine și îl cheamă pe tata să meargă repede până la ei, deoarece tatăl ei are tot felul de „vedenii”, vede pe la ferestre draci, aude pe cineva cântând la ceteră și le trimite să-l cheme înăuntru. Când îl vede pe tata, se mai potolește puțin, dar îl trimite să-l cheme pe fratele său Mihai, să-i cânte cu cetera. Tata încearcă să-i explice că Mihai nu mai are ceteră, dar totuși ca să-i facă pe plac îi spune că se va duce după el, iese din casă și vine acasă. Nu peste mult timp, fata vecinului, vine din nou după tata, să meargă acolo, că nu mai știu ce să se facă cu el. Se duce din nou tata și îi spune că Mihai nu era acasă, vecina îi dă niște oțet cu care tata îl freacă pe mâini, pe piept, pe la cap, îi dă să miroase și parcă badea Ionuc (alt Ioan), că așa îl chema pe vecinul, se mai potolește și adoarme.
Timpurile au trecut, oamenii acelor timpuri au trecut și ei, „dincolo, în veșnicie”, au rămas … a m i n t i r i l e.