Pr. Vasile Beni: Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are în vedere două evenimente din istoria Bisericii

            Înălţarea Sfintei Cruci este prilej de bucurie şi reflecţie duhovnicească profundă, întrucât această slăvită sărbătoare ne aduce aminte de un demers istoric făcut de Împărăteasa Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

 Ea este cea care a mers pe urmele Crucii lui Hristos, în Ierusalim, şi după multă trudă şi semne minunate, găsind sfântul odor, al pătimirii Domnului, l-a încredinţat episcopului Macarie, al Sfintei Cetăţi a Ierusalimului, care în mod solemn a înălţat Sfânta Cruce în faţa poporului drept-credincios, într-o zi de 14 septembrie 335.

         Obiect de tortură în vechime, crucea a fost sfinţită de sângele dumnezeiesc, ce a transformat-o din obiect de groază în altar mântuitor.

         Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are în vedere două evenimente din istoria Bisericii:

  1. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.

       Cel de-al doilea moment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius.

     Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul şi pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria ,,Iisus nazarineanul, regele iudeilor". Neştiind care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, au fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu.

         Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au luat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim.

      Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor.

Bucurăte Sfântă Cruce, Păzitoare a Creștinilor!

Înălțarea Sfintei Cruci să ne ocrotească de tot răul!


 

 

Comentarii

14/09/22 11:42
Paul

Motto:
"Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta;
biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte.
Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău."
(Troparul Sfintei Cruci, glasul 1)

In loc de comentariu, mai bine versurile pricesnei "Cruce Sfanta parasita":

Cruce sfântă, părăsită
Lâng-o margine de drum
'Coperişul tău se strică
Lângă creştinii de-acum.

Cruce sfântă, jalnic este
Tristă stai, plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-ndrepte
Of, ce lucru dureros.

Oamenii nu-şi mai ridică
Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine şi să zică
Doamne, scapă-ne de rău.

Cruce sfântă, cu durere,
Tristă stai în locul tău
Caţi la lume făr-a cere
Ceva-n ajutorul tău.

Nimeni nu mai vine iară
Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul, te doboară
Cu icoana lui Hristos.

Dar credinţa mea îmi spune
Că mult nu va dăinui
Printr-o tainică minune
Crucea Ta va birui.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5