Preot Vasile Beni: Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică

Ne aflăm în ziua de 21 noiembrie când în calendarul creştin este înscrisă o sărbătoare închinată Maicii Domnului. De fapt, cinci  sunt sărbătorile mai importante închinate Maicii Domnului: Nașterea Maicii Domnului în data de 8 septembrie, 21 Noiembrie-Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, 1 Octombrie-Acoperământul Maicii Domnului, 25 Martie –Buna Vestire și 15 August-Adormirea Maicii Domnului. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este sărbătoarea care anticipează marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia care în slavonă înseamnă „intrare”. Această sărbătoare aminteşte de ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor, Maria, la Templul din Ierusalim.  Este cel mai nou dintre praznicele închinate Fecioarei Maria, luând naştere în secolul al VI-lea.

Sărbătoarea zilei de astăzi ne spune că Sfânta Fecioară Maria, fiica „sfinţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana”, cum îi numeşte Biserica, a fost dusă la Templul din Ierusalim de la vârsta de 3 ani. Potrivit Fericitului Ieronim, la intrarea în Templu erau cincisprezece trepte, după numărul celor cincisprezece psalmi „ai treptelor“, numiţi astfel pentru că la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care urmau să slujească. Ajunşi la Templu, Părinţii Ioachim şi Ana au aşezat-o pe Maria pe prima treaptă, iar ea, îndată şi nesprijinită de nimeni, a alergat pe trepte, ajungând repede la cea mai înaltă, unde a şi rămas în picioare, întărită de harul lui Dumnezeu.

Evenimentul sfânt al intrării pruncei Maria în Templul din Ierusalim a fost fructul unei făgăduinţe. Căci Tradiţia ne spune că părinţii Ioachim şi Ana, în vârstă fiind şi neavând copii, în rugăciunile lor fierbinţi de a-i binecuvânta Cel de Sus cu un prunc, au făcut legământ în faţa lui Dumnezeu că de-l vor dobândi, îl vor afierosi Domnului, adică îl vor duce la Templu. În lucrarea despre viaţa Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte de un sens mai adânc al dorinţei lui Ioachim şi a Anei de a fi părinţi: „Ei voiau să se nască ceva nu numai pentru a şterge ocara lor, dar şi cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slavă mai înaltă“. Fiindu-le ascultată rugăciunea şi-au respectat întocmai şi făgăduinţa, împlinind cu demnitate, astfel, cuvântul psalmistului: „Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru” (Psalm 75, 11). Aici, la templu, Fecioara Maria era hrănită în chip miraculos în fiecare zi de un înger, dar pe lângă hrana trupească, grija cea mai mare a Fecioarei Maria era curăția, rugăciunea, fapta bună și ascultarea. De aceea, Maria a fost dusă tocmai în această Sfântă a Sfintelor, ca semn al chemării ei spre o consacrare unică în istoria omenirii: aceea de a fi mamă a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. La Templu, ne spune tot Tradiţia, Maria a stat 12 ani, alături de alte fecioare care vieţuiau acolo. Apropiindu-se vremea Buneivestiri, în urma unei porunci tainice de sus, Maria a fost încredinţată cu logodnă bătrânului Iosif, rudenia sa, spre ocrotire şi garanţie a fecioriei.

Câteva învăţături de la această frumoasă sărbătoare:

  -Ioachim şi Ana –reprezintă un model de părinţi -Dacă ar trebui să le facem portretul moral a lui Ioachim dar şi a Anei, părinţii Fecioarei Maria, am putea spune că ne pot fi un model de viaţă pentru că şi-au dorit copii, cerând prin rugăciune lui Dumnezeu acest lucru. Au trăit o viaţă de sfinţenie şi au fost milostivi. Iar din rodul faptelor bune, al milosteniei, al rugăciuni şi al postului li se naşte o fetiţă la care îi pun numele Maria.

-Ioachim şi Ana s-au ţinut de cuvânt- Pentru că ceea ce drepții părinți Ioachim și Ana au promis înaintea lui Dumnezeu au împlinit întocmai, dovedind credincioşie şi demnitate, chiar cu preţul lacrimilor şi al acceptării singurătăţii.   Vedeţi, cât de mult şi-au dorit să aibă un copil şi Dumnezeu le-a ajutat, dar nu au uitat ceea ce au promis. De unde învăţăm că şi noi putem face făgăduinţe lui Dumnezeu, dar numai cele plăcute Lui, iar odată făcute să ne ţinem de cuvânt. Minunat se exprimă în acest sens înţeleptul Sirah: „Fii statornic în cugetul tău şi unul să-ţi fie cuvântul!” (5, 12).

-Şi noi să ne ducem copiii la Biserică- Aşa cum prunca Maria a fost dusă la Templu, să ne ducem şi noi pruncii la Biserică, spre a fi împărtăşiţi cu Sfintele Taine, spre a fi mai apoi spovediţi spre a prinde dragoste de sfintele slujbe şi a creşte în atmosfera curată a Sfântului Lăcaş. Pentru că Biserica este un loc sfânt şi sfinţitor. Aici, în Biserică, este de faţă Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, care se jertfeşte în chip nesângeros şi Duhul Sfânt, care sfinţeşte darurile şi inimile noastre. Este de faţă Maica Domnului şi toată ceata sfinţilor care se roagă cu noi şi preamăresc pe Dumnezeu, iar „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor!”

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică vrea parcă să ne spună tuturor  ,,Lăsați copii să vină la Mine că a unora ca acestora este Împărăția Cerurilor” pentru ca  aceștia să poată învăța despre Iisus Hristos, care a spus: ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Amin!