Prof. Augustin Rus: Naționalismul religios

S-a manifestat și se manifestă pregnant în zona Orientului Mijlociu, un spațiu geografic unde o lungă perioadă de timp a avut loc o dispută aprinsă între idei, religii, dinastii și imperii. Începând cu secolul al VII-lea, în Orientul Mijlociu, a apărut o nouă religie – islamismul – avându-l ca actor principal pe profetul Mahomed, care pretindea că vorbește în numele lui Dumnezeu, ca expresie supremă de credință, exprimată în timp ce se afla în tranșă, iar adepții îi consemnau în scris spusele. Fuga lui Mahomed, H E G I R A, petrecută începând cu 16 iulie 1622, de la Mecca la Medina, a însemnat începutul recunoașterii în lumea arabă a unei noi religii pe care acesta o propovăduia - islamismul - cu exprimarea credinței în Allah și în Mahomed. Crearea islamului a introdus un nou concept religios care s-a răspândit cu mare rapiditate în toate direcțiile din Orientul Mijlociu. „Învățăturile” profetului Mahomed și a succesorilor lui, care se numeau califi, au fost cuprinse în Coran, care a devenit un fel de „Biblie” a adepților noii credințe. Ea trebuia răspândită prin toate mijloacele, ceea ce a presupus un șir lung de războaie, la început cu bizantinii, care stăpâneau provincii în zona Orientului Mijlociu. În februarie 638, arabii au cucerit Ierusalimul, evreii pierzând cel mai sfânt dintre locurile lor ... „sfinte”.
Expansiunea arabă a continuat, cu unele mici sincope, extinzându-se în Orientul Mijlociu și nordul Africii, dar și în unele insule din Marea Mediterană. Într-un timp istoric de peste un mileniu, lumea arabă și religia islamică a devenit dominantă în Orientul Mijlociu, zonă geografică intens disputată pentru resursele sale, mai ales ale subsolului, dar și prin forța umană mobilizată de o politică agresivă prin care se încearcă înlăturarea prin „mijloace dure” a adeversarilor.
Agresivitatea aceasta o simțim acum iar urmările ei sunt greu de prevăzut.

Prof. Rus Augustin