Prof. dr. Angelo MANEA (director CCD BN). Circularele bisericilor românești din Transilvania: discursul loialist și identitatea națională

În Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-catolică din Transilvania secolului XIX comunicarea oficială între înalții reprezentanți ai Bisericii și cler se realiza prin intermediul circularelor, adică acele documente care ajungeau în toată episcopia și se adresau protopopilor, preoților și implicit, comunităților de credincioși. Este de la sine înțeles că se respecta ierarhia în rândul Bisericii, dar ținta acestor circulare era poporul de rând, enoriașii din parohii, „sufletele” încredințate spre păstorire corpului clerical. Lupta pentru a avea credibilitate mai multă în fața oamenilor din dieceze, protopopiate, parohii, se dă și prin transmiterea unui mesaj emoțional cu nuanțe de încurajare și ofertare de speranțe. Acest mesaj este perceput de către oameni ca o binecuvântare și ajutor din partea Bisericii într-o societate dezbinată de autoritățile statului maghiar, care își urmărea propriul scop, acela de a domina în Transilvania și a impune limba maghiară în rândul naționalităților din Ungaria, prin orice mijloace. Circularele bisericești reprezintă instrumente de comunicare, cu impact semnificativ la nivelul comunităților parohiale, fapt pe care autoritățile bisericești și cele de stat îl conștientizau pe deplin.

Aceeași perspectivă în elaborarea și transmiterea circularelor se regăsește și față de abordarea relației Biserică-Stat. Conținutul circularelor vizează marcarea loialității față de împăratul-rege, evidențierea schimbărilor legislative cu relevanță mare pentru popor, mesaje emoționale și mobilizatoare în timpul războiului, precum și alte tipuri de mesaje. Toate directivele transmise din partea Statului prin intermediul Bisericii țin să stabilească o relație bună cu autoritățile, să mențină un raport de colaborare între Stat și Biserică, aceasta din urmă depinzând, uneori în mare măsură, de deciziile pe care Statul le lua la adresa ei.

Bisericile românești din Transilvania au avut de suferit de pe urma tentativelor Statului maghiar de a „fura” identitatea românilor, iar oamenii Bisericii angrenați în numeroase cazuri și în politică, au încercat și au reușit să blocheze sau măcar să atenueze unele măsuri ale autorităților de natura a prejudicia comunitatea românească din imperiu sau cele două Biserici ale românilor. Prin legăturile pe care preoții sau înalții prelați le-au avut cu clasa politică maghiară, cu oficialitățile Statului maghiar, au reușit să-și impună punctul de vedere, să determine schimbări de atitudini și legi, astfel încât să „îndulcească” viața românilor. Nu toate petițiile înaintate autorităților statului și chiar împăratului au generat reacții pozitive (Memorandumul din mai 1892), dar s-au constituit în semnale de alarmă în ceea ce privește situația românilor.

Circularele bisericești au fost din totdeauna un instrument de comunicare, a căror eficiență s-a validat pe deplin în societățile rurale, tradiționale, în care autoritatea bisericească avea în mod incontestabil o mai mare credibilitate și putere de convingere decât autoritatea de stat. Ierarhia ortodoxă din Transilvania s-a folosit din plin de această cale de comunicare cu masele de credincioși, circularele servind în anii războiului, mai mult decât în trecut, drept modalități de transmitere a unor mesaje cu conotație politică evidentă, așa cum a fost cazul discursului loialist. Circularele bisericești transmit acest discurs loialist către mase și după 1918, când putem vorbi de un loialism mai puțin circumstanțial, unul mai autentic, pentru Maiestatea Sa „Regele nostru” de la București, de această dată.

Cu privire la rolului Bisericilor românești din Transilvania în păstrarea identității naționale în urma analizei circularelor bisericești, concluzia este că acesta nu este doar evident, ci și important. Influența preoților asupra credincioșilor a fost majoră. Întotdeauna credincioșii români ortodocși au apelat la sfaturile preotului, și nu numai din punct de vedere spiritual prin spovedanie sau participarea la Sfânta Liturghie, ci și din considerentul că preotul este un intelectual, un om cu studii și experiență, care poate asigura consiliere în momentele delicate din viață sau familie fiecăruia. Se apreciază ca fiind benefică și ușor de realizat pentru societatea românească intervenția clerului în viața comunităților românești din Transilvania, marcând astfel rolul determinat pe care l-a avut Biserica în păstrarea și promovarea identității naționale.

prof. dr. Angelo-Aurelian MANEA

Director Casa Corpului Didactic a Județului Bistrița-Năsăud