Prof. Vasile Găurean: Dictatorii lumii, acești „simpatici” asasini

„Libertatea, ca și onoarea, trebuie păstrate chiar cu prețul vieții” (Miguel de Cervantes da Saavedra)

Ne aflăm în centrul unor schimbări dramatice în plan internațional, mutații care ne-ar putea afecta pe toți, chiar în plan personal, chiar foarte curând. Sunt temător, fiindcă neamul nostru nu vădește totdeauna priceperea de a discerne binele de rău, iar răul cel mai mare ni-l facem adesea noi cînșine, cu mâna noastră.

Noua echipă de la conducrea Statelor Unite, condusă de președintele Donald Trump aducea cu sine -la început- o nouă viziune, o nouă ideologie privitoare la ordinea internațională. La oameni noi, ideologii noi, nu totdeauna faste.

În mod deschis, Statele Unite nu se mai opun ca în trecut regimurilor opresive și dictatoriale. Nu mai voe să schimbe pe Maduro în Venezuela, nici pe Putin în Rusia, nici pe alții, cum spera Joe Biden într-o anumită fază a președenției sale.

Trimisul american la Moscova spre a discuta, nu de mult, cu Putin, Steve Witkoff, mărturisea că „Putin dorește sincer pacea”; „e un om al păcii”. E „discret, amabil, dorește pacea, a comandat un portret al lui Trump unui pictor rus”;„s-a rugat pentru Donald Trump când a fost împușcat într-o ureche” -lucruri ce l-au fermecat (fraierit) o bună vreme pe Președintele american. Din fericire, echipa lui pare să se fi trezit sau este pe cale să o facă, aducând în prim-plan oameni mai pricepuți decât Musk, cum ar fi Marco Rubio, șeful diplomației.

JD Vance, actualul vicepreședinte al SUA spunea prin februarie a.c., că nu dictatorii istoriei -Hitler, Stalin, Pol Pot, Idi Amin, Putin, Mao, au comis ce se zice despre ei, ci subalternii sunt responsabili. Hitler, spunea J D Vance, „a fost -la urma urmei un om simpatic. Au ars grămezi de cărți la începutul ascensiunii, dar acelea erau despre imoralități. Cu un asemenea om te-ai fi putut duce la pescuit”.
Lui Hitler, știm, i-a plăcut grozav pictura și dacă-l admiteau la Institutul de Arte Frumoase din Viena, aveam probabil un mare artist. Uite însă, că n-a fost să fie și a intrat în politică.

Oare Putin personal conduce avioane, lansează Iskandere și drone sau alții? Doar el este atât de afabil!
Îngrozitoarele crime din timpul „revoluției culturale” chineze a lui Mao-Tze-dun nu le-a făcut el însuși. Pianiști cărora li se zdrobeau degetele cu ciocanul, nu le făcea direct Mao. Medicii care, în public scoteau inimile din deținuți și le aruncau ca pe niște cârpe într-un ciubăr, nu erau „opera conducătorul iubit.” Mao era simpatic, surâzător. Ca toți dictaorii, își iubea poporul (poporul supus, numai cel supus ori „proletariatul conștient” -cum se exprima Lenin).

Ce om „simpatic” era Stalin, nici nu mai spunem. Îi plăceau foarte mult glumele, voia bună. Într-o zi, prin 1932, a venit în Georgia natală cu o mică delegație și Lavrenti Beria, care dorea mult o funcție mare în partid, l-a întâlnit pe Stalin și delegația lui, într-o grădină. Beria a venit cu un topor și i-a zis „tătucului” popoarelor: „Tovarășe Secretar General, vreau să stârpesc toate buruienile din grădina noastră (Georgia-n.n.) cu acest topor”. Lui Stalin i-a plăcut foarte gluma groasă și l-a pus să conducă pe linie de partid Georgia. Aici, Beria a depășit cu mult Planul de ucideri de „dușmani ai poporului și chiaburi”, care i- a fost repartizat (ca în toată Uniunea Sovietică). Nu era nevoie de procese obositoare. Palmele omului spuneau dacă ești din cei care merită să trăiești. Intelectualii, preoții, cei cu palme fine, erau o „clasă” de prisos.

Se zicea în șoaptă o glumă, care glumă spune emorm de multe. Zice-se că tovarășul Secretar General a făcut o vizită într-o mare uzină. A doua zi, Stalin îl sună pe L Beria să meargă în uzină, fiindcă umblând prin secții, și-a pierdut pipa. Beria plecă în grabă și începu niște anchete strașnice, fiindcă vreun dușman al poporului o fi pus mâna pe nelipsita pipă a Tovarășului. După două zile, Stalin îl cheamă la telefon pe subaltern:
-Mă Lavrenti, lasă-i mă, că mi-am găsit pipa! Era în birou la mine!
-Păcat, Tovarășe Secretar General, răspunse acesta, fiindcă toți cei zece mii au recunoscut că v-au furat pipa.

Dacă ne referim la holocaust, Hitler n-a semnat niște acte oficiale, care să-l incrimineze; cel mult a dat niște „prețioase indicații”, iar subalterni zeloși ca Eichman, Himmler, Jodl, Frick și alții au înființat lagăre. Cuptoarele și camerele de gazare au fost construite cu deținuții de acolo. Acele îngrozitoare sondercomando aruncau cadavrele în cuptoare, nu șefii lagărului. Supravegheați, desigur. Nu se murdăreau nemții cu așa ceva.
x
Dacă stăm și ne gândim bine, nici dacă împuști un om, nu tu ești vinovat de crimă, ci pușca, vezi-bine. Doar ai apăsat cu degetul pe chestia aia care se numește trăgaci, ceea ce este un lucru absolut minor. Depinde unde ai apăsat: pe creștetul unui copil, pe o bucată de pâine, pe butonul telecomenzii de la TV sau dimpotrivă: pe un buton care produce o detonare, pe trăgaciul unei arme, pe declanșatorul unui avion de bombardament în Ucraina.
x
Toate cele de mai sus sunt un ameste de sofisme, adică aparențe de adevăr. Dictatorii lumii poartă personal vina crimelor, domnule J D Vance sau Steve Witkoff! Ei personal și în primul rând. Nu ne puteți înșela. Atunci când eidictatorii au fost înlăturați de la putere, crimele au încetat. Este? Nici subalternii lor nu le-au mai comis și au fost judecați, fie prezenți, fie în contumacie sau în morminte.

Sub zâmbetul și afabilitățile lui Putin se află crime, sânge și moarte, el fiind inculpat oficial de Tribunalul internațional de la Haga. De judecățile omenești se mai poate scăpa prin tot felul de tertipuri, dar de Judecata lui Dumnezeu nu este cu putință. O credem departe...spre niciodată, dar nici nu realizăm cât de aproape este de fiecare om care face umbră. Nu, lume fără dreptate nu este cu putință. De aceea, solidarizându-ne cu cei care se luptă în Răsărit pentru dreptul la existență al Țării lor, ne apărăm propria noastră libertate, binele propriu, atât cât îl avem.
Prof. Vasile Găurean