România sub ocupaţia cimpanzeilor

Au trecut mai bine de 25 de ani de la confuzia din decembrie ’89, vântul înnoirii acelor vremuri s-a dovedit a fi doar o boare de vorbe goale a concertelor declamaţiilor politice, timp în care o oligarhie hrăpăreaţă s-a constituit într-o clasă aparte în afara poporului, un gen de aristocraţie hiperpatriotică, reuşind prin fraude lichidarea statului, considerat proprietatea sa, atingând apogeul istoric al îmbogăţirii.
Trăim într-un mediu în care mimăm datorită presiunilor sociale la care suntem supuşi de către demagogii politici, figuranţi plini de vanitate şi aroganţă, în patetismul lor de a face justiţie socială impun stereotipuri, nu tolerează regulile democraţiei reale. Toţi vor să facă politică în sensul stricto, citându-l pe Pascal, sub imperativul d’abetissement.
Rezultatul farsei la care suntem spectatori prin falsificarea realităţii de aceşti imbecili care se declară când de dreapta, când de stânga, ambele forme fiind de fapt efectul paraliziei morale de care suferă, cauzează fragmentare între grupurile sociale, dezintegrarea valorilor umane, a legalităţii „por la patria”.
Conexiunea cu Occidentul, care pentru prima dată în istoria noastră milenară ne-a întins mâna, nu triumfează deoarece avem o viziune mioapă, confuză de ceea ce este o societate, colectivitate, individ, lege, încă sălbatici neobişnuiţi cu respectarea normelor şi regulilor vieţii decente. Lumina adevăratei civilizaţii nu a reuşit să alunge norii groşi ai ignoranţei, evoluţia neamului românesc de-a lungul timpului a generat mai mult o structura tribală decât una demnă de secolul prezent.
Lipsa coeziunii interne, discordia, acceptarea fatalităţii fără a căuta să schimbăm situaţia prin acţiune concretă, practică, abandonarea luptei, face din noi o masă de manevră manipulată de aceşti impostori dornici doar de înavuţire şi parvenire. Asistăm, fără a face nimic, la afirmarea unei democraţii camuflate care este de fapt cea a catârilor lipsiţi de manierism.
Pe acest fundal al slăbiciunilor noastre cresc mai departe căpuşele care deţin puterea, extragerea lor din orificiul în care trăiesc este aproape imposibilă, la fel cum nu există cale de a scoate tontul de pe soclul lui deoarece prostia este pe viaţă, nu are pori.
În această ecuaţie a improvizaţiei, care neagă sensul existenţei, acest mod de a fi nu duce nicăieri, nu vom ajunge niciodată la prosperitate, fructele arborelui edenic rămân un miraj, o fata morgana, atât pentru noi, cât şi generaţiile viitoare.
Datorită realităţilor la care suntem ancoraţi, orişicine poate observa că în România se petrec lucruri rare, demne de o Carte Magna a barbariei moderne. Ai senzaţia că trăieşti într-o junglă pe asfalt condusă de cimpanzei scăpaţi din captivitate, metamorfozaţi în homo sapiens.
Cine exercită azi puterea? Cine impune spiritul epocii? Fără îndoială aceste maimuţe ignorante care fac eforturi exacerbate pentru a-şi asigura autoritatea şi a trăi happy few din măduva noastră.
Viaţa este magnifică, exuberantă, dar până când nu vom stinge ura dintre noi şi nu vom fi uniţi pentru a îndepărta această „elită” de la conducerea ţării, vom trăi mai departe amărâţi şi trişti. Acest lucru este posibil deoarece ei sunt câteva mii iar noi milioane.
Pe de altă parte, este iluzoriu să ne închipuim că aceşti indivizi vor duce la un progres social deoarece ignoră complet principiul civilizaţiei, a unei activităţi politice eficiente în folosul comunităţii, schimbările pozitive ale ultimilor ani rămân doar la nivelul unui suspin romantic.