Să aibi vreme și cu cetitul cărților

Este îndemnul ipotetic din urmă cu aproximativ 300 de ani, cuprins în „Predoslovie către cetitoriu” al ilustrului cronicar și umanist moldovean Miron Costin (1633 – 1691) care convins fiind că „nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”, spera că „Puternicul Dumnezeu … să-ți dăruiască, cinstite și iubite cetitoriule, cândva și mai slobode vremi, între care, pe lângă alte trebi, să aibi vreme și cu cetitul cărților a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decâtu cetitul cărților”.
Generațiile de tineri formate în perioada anilor 1960-1980 au avut la bază lectura cărților recomandate de profesori, din care au acumulat cunoștințele necesare profesiei pentru care s-au pregătit și apoi au practicat-o, conform unui principiu de care azi se vorbește tot mai puțin, „acumulările cantitative, vor duce la salturi calitative”. Păstrez cu mare grijă două cărți cumpărate în perioada studenției, cu autografe de la autori, „Baricadele Parisului” pe care prof. D. Rosensweig îmi ura să trec cu succes toate „baricadele” facultății și ale vieții, și „Decebal” unde D. Almaș îmi mulțumea pentru „sârguința” cu care îi citesc cărțile. Și tot din lumea cărților îmi amintesc o pățanie a preotului prof. univ. dr. Stelian Tofană care este oprit în satul său natal de un cetățean de altă religie, care încerca să-i comenteze ceva din Biblie, la care părintele după ce l-a ascultat un timp i-a replicat – știi care este diferența între mine și dumneata ? – un vagon de cărți citite!, replică după care fiecare și-a urmat calea sa. Am la îndemână „Era extremelor – O istorie a sec. XX 1914-1991” scrisă de Eric Hobsbawm, „Marea carte a inumanității – O istorie a ororilor în 100 de episoade” scrisă de Matthew White și „Istoria Transilvaniei” –ediție revăzută și adăugită- scrisă de profesorii universitari clujeni Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, cărți pe care dacă o să le lecturez poate o să mă clarific cum a fost cu Pax Romana, Pax Britanica și Pax Americana, că istoria este un izvor nesecat de învățăminte și de luări aminte pilduitoare chiar dacă evenimentele sunt prin definiție irepetabile.
În era „imperiilor” informatice își pun poate tot mai mulți întrebarea - ce loc mai ocupă lectura cărților în ziua de azi ? și totuși „cărțile, din cărți se fac”.