SĂ MEDITĂM

Privirea îndreptată spre şarpele de aramă, înălţat în pustiu, îi conduce pe israeliţi să se salveze de muşcătura mortală a şarpelui. Şi noi suntem invitaţi astăzi să ne ridicăm privirea spre sfânta cruce, pe care a fost înălţat Fiul Cel Unul-Născut, Care dăruieşte viaţa veşnică celui care se îndreaptă spre El şi crede în El. Nu numai că El ne vindecă şi ne redă viaţa în această lume, ci ne asigură şi viaţă dincolo moarte, mântuirea. De fapt, răstignirea este actul extrem de iubire pe care Domnul Hristos L-a făcut pentru noi. În nemăsurata Lui iubire, Iisus a binevoit să-Şi dăruiască viaţa pe cruce pentru ca noi, privind spre El, să ne putem căi şi să obţinem mântuirea. Aşadar, să ne oprim să medităm asupra acestui gest chiar la picioarele crucii, care din instrument de tortură şi moarte, s-a transformat în semn de lumină şi de viaţă.

SĂ REFLECTĂM

Anastasio Ballestrero spunea: ,,Cine iubeşte, caută, cine iubeşte păstrează, cine iubeşte, este fidel, cine iubeşte, are curaj, cine iubeşte, este generos. Şi toate acestea trebuie spuse şi trebuie făcute faţă de crucea Domnului. Hristos este răstignit; şi dacă o îmbrăţişare cu el este posibilă în viaţa noastră, este indispensabil să îmbrăţişăm durerea. Aceasta nu este poezie, este realitate; moştenire şi adevăr al creştinismului. Atunci când rămânem în fantezie, visând că printre consecinţele creştinismului trebuie să fie şi aceea de a-l elibera pe om de cruce, ne dăm seama suficient de trădarea pe care o facem faţă de Iisus? Este trist să credem că puţini sunt creştinii cu adevărat convinşi de datoria de a iubi crucea. Avem nevoie de iubirea faţă de cruce. Nu există înviere fără moarte, nu există glorie fără martiriu. Aşa este pentru Hristos, şi aşa este pentru fiecare dintre noi. Atunci când suntem asumaţi în realitatea botezului, suntem asumaţi să murim împreună cu El. Misterul cucii este structural în creştinism. Noi, în această lume, nu putem spera să facem abstracţie de cruce; vom putea face aceasta în veşnicie, dar aici pe pământ un creştin oarecare sau un creştinism oarecare, care se gândeşte la caracterul provizoriu al crucii, este înafara drumului, nu este autentic. Iisus nu a murit pentru a fi un mort; El a murit pentru a fi un viu. A voit să împlinească misterul morţii pentru toţi, pentru a o şterge din destinul oricărui om şi pentru a semăna în viaţa oricărui om vocaţia veşniciei. Domnul răstignit este Paştele nostru: această trecere a noastră de la un timp care trece la o veşnicie care rămâne; această trecere a noastră de la o viaţă care numai în moarte găseşte libertatea în sânul Tatălui care este în ceruri.’’

,,Dumnezeu vrea să renegăm totul faţă de ceea ce suntem dependenţi: fricile noastre, descurajările noastre, gândurile negative… Să redescoperim bucuria Evangheliei, vestea cea bună, să punem un sens oricărui lucru, chiar şi cel mai banal şi cotidian, şi-l vom întâlni pe Dumnezeu.’’ (Francesca Bisongno)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5