Să ţinem sub control stresul prin caractere frumoase

Omul – ca un microcosmos, e bine să se confirme în toate mediile prin caractere frumoase, deoarece numai el este înzestrat de creator cu gândire şi inteligenţă.

Omul – această fiinţă productivă este obligat moral să se integreze cu rezultate pozitive în comunitate, să participe la crearea bunurilor materiale şi spirituale, să creeze cultura şi civilizaţia şi să se recreeze pe sine, organizându-şi viaţa comunitară şi să participe la ea pe măsura priceperii şi capacităţilor de care dispune.

El nu poate fi pasiv de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Nu poate fi indiferent ce se întâmplă pe strada sa, ce se întâmplă în localitatea în care trăieşte. Nu poate fi indiferent. Cine va conduce obştea sau ţara. Vorbele unora: nu mă interesează, nu mă duc la vot sau, toţi mint, sunt vorbe de prisos, greşit abordate, de undele persoane cu gândire lentă.

Omul este şi fiinţa teologică, trăieşte relaţia cu divinul prin credinţă, rugăciune şi ritual şi cunoaşte că şi mai marii bisericii se aleg tot prin vot secret, pentru că numai aşa te poţi convinge că eşti agreat de majoritate şi nimeni nu te poate condamna că ai ocupat o anumită funcţie pe căi ilicite.

Aşa că încadrarea într-o grupare politică este un lucru cert, normal şi bine venit, cu condiţia ca între oameni, chiar cu idei diferite, să domine armonia, ca o stare elevată a conştiinţei. Discuţiile dintre lideri se pot organiza folosind un vocabular îngrijit, pentru că noi, la fiecare pas, la fiecare întâlnire, la fiecare apariţiei în public facem educaţie. Chiar dacă avem alte meserii, deci nu suntem educatori, dar prin prisma funcţiei ce o obţinem trebuie să fim la nivelul celui mai desăvârşit pedagog.

Experienţa de viaţă a fiecăruia dintre noi confirmă faptul că evenimentele la care asistăm direct sau prin intermediul mass-media, concordă sau nu cu modul nostru de a gândi, poate sunt sau nu sunt pe măsura aşteptărilor sau speranţelor noastre. Oamenii au idei proprii, idei contrarii. E un lucru firesc, de raportare la acestea prin semnificaţia pe care le-o acordăm. De aceea, suntem deseori în pericol de a deveni victime ale propriului mod deformat de a gândi.

Ne deformăm posibilitatea de a comunica şi colabora cu alţii, ne deteriorăm relaţiile cu semenii, ne compromitem în exercitarea obligaţiilor şcolare, profesionale, politice, civice, prin gesturi şi cuvinte sinucigaşe, autodistructive şi din acest punct de vedere suntem inferiori animalelor, la care comportamentele sinucigaşe sunt excepţional de rare.

În mass-media izbucnesc în fiecare secundă cuvinte jignitoare, stresante, în defavoarea sănătăţii celor care le rostesc cât şi a noastră a celor care-i urmărim. Din gura aleşilor noştri cuvântul „minţi” e la rang de „virtute”, fără să venim cu argumente, cu fapte contrarii într-un mod elevat, civilizat. Să nu fim răzbunători, să nu dorim pieirea partenerilor de dialog. Sau dorim un singur partid călăuzitor? Sau poate încă nu suntem copţi pentru multilateralitatea politică?

Să insistăm pentru o gândire pozitivă şi în loc de cuvântul „minţi” să folosim din respect pentru cititori şi telespectatori cuvinte cu acelaşi înţeles, dar mai puţin îndulcite, ca de exemplu: sunteţi certaţi cu adevărul, denaturaţi adevărul să vă documentaţi mai bine, să studiaţi mai bine legea, vă abateţi de la programul partidului, să vă conformaţi adevărului, realităţii sau: aveţi un comportament prefăcut, aveţi tendinţa doar de a simula loialitatea, sunteţi o persoană duplicitară, ceea ce vorbiţi dv. sunt meschinării, deformaţi adevărul, daţi curs falsităţii şi ipocriziei etc., etc.

Recunoaştem că trăim într-un mediu delincvent, al violenţei, şantajului, delictului, performanţe comportamentale imorale pe care să căutăm a le înlătura prin cultivarea gândirii pozitive, să atenuăm, să schimbăm prin fapte, prin modele, mai ales că ne urmăresc şi ne imită zeci de mii de copii care uşor se pot adresa şi ei părinţilor şi dascălilor cu acest cuvânt – minţi.

Deci, minte dirigintele, minte directorul, minte inspectorul, minte ministrul.

Ce facem, stimaţi domni, ne transformăm într-o ţară de mincinoşi? Dacă MINCIUNA e la ordinea zilei, atunci să concepem un panou în centrul oraşului intitulat „PANOUL MINCIUNII”, ca o caracteristică a timpului ce-l străbatem.

Ar fi ideal să trăim biologic echilibrat, cumpătaţi, să avem o viaţă spirituală elevată şi bogată în sens, prin manifestări care să primească şi să ofere dragostea semenilor noştri, spre a ne apăra organismul şi psihicul de îmbolnăviri, disconfort, îmbătrânire precoce şi cu efecte devastatoare.

Să ne transformăm statutul partidului în stări de furie, în dezamăgire, disperare, ură, descurajare, renunţând la modul firesc de comportare. Violenţa în dialog pune în pericol viaţa intimă profesională politică. Ne automutilăm prin procese de conştiinţă devastatoare, distrugem cu cinism pe alţii, un păcat de neiertat. Trăim cu intensitate conflictele, eşecurile reale sau mai grav închipuite.

Gândurile ne propulsează mintea atât cele rele cât şi cele bune, care au efectul unui bumerang. Cine oferă bucurie, simpatie, toleranţă, dragoste se răsfrâng asupra lui prin recul. Cine oferă răutate, invidie (care este la tot pasul), intrigă, răzbunare la fel le reprimeşti prin ricoşeu. Este probabil un joc al forţelor energetice cărora cu toţii ne supunem fiind o terapie de ţinere sub control al stresului.