Scandalul de mai ieri şi de azi pentru...o poezie (2)

Iată şi ultimele trei strofe din poezia „Ridică-te,Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a lui Radu Gyr(1905-1975) (pe numele său adevărat Radu Demetrescu, fiul actorului Coco Dumitrescu), versuri despre care spuneam că sunt „nitroglicerină curată” şi pentru care regimul comunist l-a condamnat pe poetul-gazetar la moarte. Numita moarte a fost comutată apoi în 25 de ani de închisoare, din care poetul a executat şase:
„Aşa ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii,
ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,
şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Cutezător poet! Scria acestea într-o vreme (anul 1958) când ţăranii erau deposedaţi de bunurile gospodăriei lor, de pământul „iubit ca o ibovnică”, atunci când în miez de noapte erai arestat şi dus la Canal şi-n bărăgane siberice fără vreun motiv. Negreşit că despre asemenea oameni bravi şi prigoniţi spunea Mântuitorul binecuvântat în Predica de pe munte: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate”.
Când în 1968 criticul Nicolae Manolescu alcătuise o „Antologie a poeziei române moderne” şi inclusese în aceasta şi poezii de-ale lui Nichifor Crainic, Radu Gyr şi altora, într-un efort de „deschidere culturală” sau cum am zice „de slăbire a cătuşelor”, repede s-a dus cu pâra poetul Eugen Jebeleanu direct la „touarăşul” Ceauşescu să reclame pe legionarii incluşi în volum. Şi pe autorul antologiei, desigur. Pe loc a dispus „şeful ăl mare” că are dreptate „coada de topor” numită Jebeleanu şi volumul antologic a fost retras din circuitul public şi trimis la topit. Că bine zicea fabulistul Grigore Alexandrescu -cum că „răul cel mai mare nu ni-l fac străinii”, ci aceia de lângă noi: „ o rudă sau un frate..:” E acelaşi Eugen Jebeleanu, care, în 1994 declara că ”Am fost de atâtea ori în preajma lui Ceasuşescu şi aş fi putut să-l omor şi-mi pare rău că nu am făcut-o.” Ce şansă de a fi criminal a scăpat poetul Jebeleanu! Credeam că poeţii umblă cu pana şi nu cu pistoale sau cuţite.
Câţi duşmani a putut să adune Radu Gyr e de mirare! Ce suflet clocotea în fiinţa aceasta (elev şi student strălucit!!), cu ochelari, firavă!... Într-o antologie lirică a poeţilor revoltei la români, olteanul nostru, demn urmaş al lui Tudor din Vladimiri ar ocupa un loc precum Statuia Libertăţii la americani.
Dar nu cumva să credeţi că poetul şi poezia sa şi-au aflat în ciudata noastră democraţie drepul de a fi recitată, publicată...Doamne fereşte! Nici de pacea mormintelor unii n-au parte în lumea asta zavistuită de toate relele.