Scrisoare nimănui

Dragă prietene,

te rog să mă ierți că la rândurile tale pline de savoare și ironie superioară scrise în data de 26-27 mai a.c. – și la altele –, ți-am răspuns cu seriozitate. Nu știu cum se face, dar eu de vreo câțiva ani nu mai am niciun chef politic. Chiar, România, dintre toate țările estice, a fost din nou condamnată la batjocura generală, la așa-numita globalizare, venită dinafară, venită/aplicată din interior? Cu bună și aleasă știință? Întrebările au retorismul lor impus de necesitatea tragerii aerului în piept. Dar de atâta teorie cu privire la globalizarea veceurilor din curțile școlilor, zău că mi-e lehamite.

Dacă aceasta a fost miza ieșirii României de sub papucul socialismului dictatorial, atunci măcar să ne batem joc de noi în mod cinstit și elegant! Cu unelte superioare, bine socotite și confecționate fără fisuri!... Dar nici atât nu suntem în stare să elaborăm, pentru că, se pare – mai bine zis, cu siguranță – întotdeauna/de fiecare dată când am fost de capul nostru, am căzut în meteahna de a declanșat doar războaie fratricide și paricide, și dă-i și luptă! Și dă-i! Altceva mai acatări nu știm să facem, poate nu dorim să facem, ca să nu mai vorbesc despre intenții. Măcar dacă am avea dosite undeva, pentru orice eventualitate, intenții.

Eu râd cu poftă la afirmațiile și observațiile tale, la sugestiile tale, indiferent pe ce palier așezate, dar la ale mele nu mai știu cum să procedez… Îmi scrii așa:

 „Ce prostii îți scriu eu în glumă, scârbit de halul în care a ajuns biata țară "plina de humor", și cu câtă serozitate îmi raspunzi tu! (Calitate care, desigur, te onorează și mă obligă să-ți răspund, pe cât posibil și când e necesar, în același ton.)

N-ai nicio vină, ca și mine. După atatea pațite în viața mea și labageala comună de azi – programată dinafară, cu obiective clare –, peste guvernatori ca Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis, marionete santajabile, desemnate formal pe post de vârf, nu-mi plac oamenii sobri și serioși, înghesuiți ca vitele la vot. Și mai puțin prostii, gură-cască, fără program, ideologie, tactică și strategie, care-și propun "salvarea Romaniei". Și unii, și alții.

Dupa opinia mea "neserioasă", de data asta, carul cu proști nu s-a mai rupt la Caracal, ci la Cluj si Bistrița, prolog la evenimentele ce se vor petrece în Harghita și Covasna, cu prilejul centenarului Trianonului.  Programarea unei mase amorfe, "eupeuropenizate", acuzatoare a unui naționalsm demodat, cu schelete ca Eminescu s.a. în dulap, se dă de înțeles ca s-ar "apreta" mai bine globalizarea. Interesați sunt cei care acuză  întarzierea exploatarii aurului de la Roșia Montana, uraniului și metalelor rare, rătăcite în subsolul nostru, depozitele de gaze nescoase la suprafață, cei care au transformat industria autohtonă, ultranecesară pentru modernizarea ei economică, ăn mormane de fier vechi ș.a.m.d. 

Și futuți, și cu banii luați, cu avantajul că, în locul uzinelor și fabricilor, pescadoarelor, crescătoriilor de porci și păsări, exportatoare în mari cantați la ruși și la chinezi, în lumea asiatică si nu numai, le-am făcut praf, am ajuns țară de consum cu o datorie externă de peste 100 miliarde în euro (de la zero lei, datorii achitate cu foame și frig). Azi, am izbutit să sărăcim o țară, cu 4 milione de români pe calea pribegiei, cu șomeri puzderie acasă, în plus datornici, programați să vindem și pămânutul țării, să-l muncim în folosul străinilor, contra unor salarii de mântuială.

Te invidez pentru faptul ca esti atât de tânăr (la minte, nu ramolit ca mine), că în fața unor tarabe politice de cacat, meditezi și mai ai preferințe. Ca tine, milioane.  Iarta-mă că, plecând de la date știute, bine macerate în gând, probleme serioase prefer să le discut  și în scris cu savanți pe care bine îi cunoști, nu îi numesc. Oameni. prieteni de decenii. Ca ei și alți intelectuali strălucitori. Or greși și ei? Tot ce se poate, dar dintre doua rele viața mă obligă să aleg pe cel mai aproape de credințele și liniștea mea…

Ca om serios, văzându-va peste noapte patronați spiritual, politic si economic de Uniunea Salvari Romaniei-Plus să vă doresc success!”

Dragă prietene, repet, nu știu să fiu nepăsător. Eu chiar sufăr ca un prost. Să ajung să fiu condus de analfabeți, numai la asta nu m-am așteptat! Poate că acest fel de spectacol are spectaculozitatea lui, dar eu nu mai reușesc să o descopăr. În fond, scrisorile tale sunt scrisori politice pline de miez. La recentul scrutin, 26 mai 2019, nu a câștigat nimeni alegerile. Toate sunt alegorii, bune de tocat în creuzeturile posturilor de televiziune, toate mercenare, doar unele mai puțin decât altele. Nu a câștigat nimeni referendumul. Parlamentul nu va lua în seamă rezultatele. Nu mă interesează că pe șeful Dragnea l-au condamnat abia acum, după ce doi ani și jumătate PSD și-a bătut joc de România cum nu a mai făcut-o nimeni până azi. Acum e prea târziu. Sau poate că nu.

E târziu și pentru opoziție. Știam că nu o să iasă nimic din capul PNL și USL-PLUS. Dacă șeful Lodivic Orban nu își schimbă discursul politic și fixațiile déjà plictisitoare, nu vom avea niciun viitor. La fel, șeful Barna și șeful Cioloș. Au același tip de discusuri pline de aer condiționat ca niște gogoașe naționale, demne de guinness-book.