SCRISUL şi CITITUL ca TERAPIE

Romanul Cuvinte care eliberează scris de Marie Cardinal, este prima carte de literatură ce descrie un tratament individual prin psihanaliză tradusă în România.

Autoarea ne spune cum până la vârsta de 30 de ani în inconştientul său s-au acumulat stări conflictuale nerezolvate ce au condus la trăiri insuportabile, dar şi faptul că s-a vindecat urmând un tratament psihanalitic timp de 7 ani.

Cu ajutorul cuvintelor, al spusului, aduce în conştient întâmplările rele ce stăteau ascunse în inconştientul său unele încă de când era în uterul mamei sale iar altele din prima copilărie.

În timpul psihanalizei a descoperit, trăind asumat calvarul smulgerii răului ce stătea ascuns în inconştient, că acel ghemotoc întunecat ce îi luase sănătatea era format din: regretele mamei sale că a adus-o pe lume, tentativele mamei de a o avorta, trauma divorţului părinţilor, moartea tatălui, o adolescenţă marcată de războiul din Algeria şi altele. Acest ghemotoc, numit de eroină "Ceva-ul" lăuntric, a produs în fiinţa sa îmbolnăvirea spirituală şi fizică.

Pentru a-l deznoda şi a-l numi a urmat un travaliu în prezenţa unui psihanalist, cartea descriindu-ne, cu o sinceritate dezarmantă, suferinţele, apoi vindecarea când eroina a simţit că este stăpână pe propria fiinţă deci, sănătoasă.

Eliberarea din chinurile bolii a însemnat o deplină constituire a unui sine echilibrat şi creator, moment în care şi-a recâştigat şi soţul, tatăl celor trei copii ai săi.

Marie Cardinal ne vorbeşte foarte puţin despre psihanalistul ei, căruia i s-a adresat cu încredere ştiind că acest tip de doctor nu îi internează pe cei cu suferinţe sufleteşti.

Ea, care fusese deseori internată pentru a nu mai pierde sânge, a constatat că în zadar medicii îi îngrijesc corpul fizic şi spiritul cu medicamente şi de aceea a luat hotărârea să se supună unei psihanalize, adică terapiei prin cuvinte.

S-a dus la cabinetul unui psihanalist pentru că nu mai putea trăi cu simptomele în plan fizic şi psihic cunoscute în întregime doar de ea, şi a avut o voinţă lucidă şi curajul de a se domina pe sine.

Totul a început prin a povesti doctorului despre hemoragiile sale, despre energiile pierdute prin sângele scurs, au urmat călătoriile în inconştient prin care a descoperit personalitatea bolnavă a mamei sale, apoi a învăţat să-şi interpreteze visele şi coşmarurile, iar la sfârşit, după o activitate meticuloasă şi un cost, plătit din propria muncă, pe măsură, a venit vindecarea.

Amintirile pierdute din prima copilărie au fost regăsite, numite şi astfel a devenit o persoană nouă înzestrată cu propriul ei adevăr, cu propria ei libertate.

A avut răbdarea să se elibereze din haos, mergând de trei ori pe săptămână la terapie, pentru că şi-a văzut Eul în primejdie şi a crezut în această metodă de tratament: psihanaliza ca psihoterapie. Era conştientă în ce constă această ştiinţă vindecătoare.

Era în anul 1961, medicul obişnuit întreba pacientul ce simte în plan fizic, dar psihanalistul a întrebat-o ce simte pe lângă necazurile din corpul său, adică ce simte în suflet, în spirit. iar Marie Cardinal a răspuns: Mi-e frică. Frica îndelungată şi nespusă se transformase în halucinaţie şi o alungase în rândul alienaţilor.

Familia ei nu accepta să se ştie că e bolnavă de nervi, iar ea s-a dus în secret, la început. La o distanţă de peste 40 de ani lucrurile arată altfel. Oamenii sunt mult mai deschişi, ştiu că atunci când se manifestă în corpul fizic, boala a apărut mai întâi în corpul spiritual, iar familiile chiar îi susţin pe cei suferinzi sufleteşte.

De curând s-a publicat despre psihanaliza, ce a durat 10 ani, a unui actor renumit, Mickey Rourke, care şi-a reluat cariera după ce s-a vindecat. Pe acesta l-a trimis soţia la psihiatru, pentru că el nu conştientiza că are probleme.

Când a recunoscut că este bolnav a muncit, având alături medicul, pentru ca în bezna din sufletul său să intre lumina.

Iată un dialog a lui Mickey Rourke cu doctorul său aşa cum l-a consemnat Revista Formula AS: "- În ce fel v-a ajutat medicul? - M-a abordat cu o francheţe totală. Într-o zi, aflându-mă la el în cabinet, l-am întrebat: Doctore, sunt nebun?. El a coborât privirea, părea să cugete adânc şi m-a lăsat un timp să fierb în suc propriu. Pe urmă a zis: Da.".

Nu se aştepta la un asemenea răspuns sincer, dar a muncit aproape 10 ani, şi uşa sufletului său s-a deschis, a descoperit că fusese abuzat în copilărie, nu şi-a dat seama că vina era a adulţilor din jurul lui, şi a purtat el povara ruşinii.

Tot ce făcea rău, propriei fiinţe cât şi celor din jur, era din cauza faptului că inconştient se ura pe el. Terapia l-a salvat şi l-a costat o avere.

Marie Cardinal ne arată primul ei dialog cu doctorul:

"- Doctore, dar ce am? A făcut un gest vag, de parcă ar fi spus: - ce rost au diagnosticele - - Sunteţi obosită, tulburată. Cred că vă pot ajuta.".

I-a mai spus că nu trebuie să ţină cont de cunoştinţele ei despre psihanaliză, şi că trebuie să vorbească, să spună tot ce îi trece prin cap, fără nici o selecţie, fără să reflecteze, să nu ordoneze frazele, şi că orice cuvânt verbalizat este important.

Mai târziu, în timpul analizei, a putut să admită că boala exista realmente, a urmat sfatul medicului care îi spunea să se străduiască să înţeleagă ce i se întâmplă, ce îi provoacă acea stare, dar şi ce i-o atenuează.

Medicul uneori o întrerupea şi o întreba de câte un cuvânt din noianul revărsat, iar ea constata că în jurul acelui cuvânt se deschideau alte amintiri, alte gânduri, era un cuvânt cheie. Conştientiza treptat că avea un rol în propria vindecare, îşi retrăia amintirile dureroase ce veneau încet, încet în conştient şi astfel se elibera de apăsarea spaimelor refulate ani de zile. Ştia acum de ce o urăşte pe mama ei, dar şi de ce mama ei era aşa.

La sfârşitul analizei Marie Cardinal îşi înţelege mama, o iartă, devine liberă.

A reuşit să se împace cu ea însăşi, să-şi recupereze energia pe care o investea greşit în ură şi gânduri agresive, şi-a recunoscut defectele proprii, a devenit mai îngăduitoare cu cei din jur, iar energiile blocate de refulare odată eliberate i-au crescut capacitatea de muncă, de creaţie. A devenit o persoană puternică şi responsabilă pe care te puteai baza.

O psihanaliză reuşită este o binecuvântare.

Marie Cardinal, ca şi alţi oameni cu suferinţe mintale grave trebuie să meargă la doctor ca să se vindece, dar pentru suferinţe sufleteşti uşoare, cât şi pentru prevenire autoanaliza poate fi de folos oricui. Cunosc persoane care citind cu atenţie această carte, dar şi altele cum ar fi Travesti scrisă de Mircea Cărtărescu, carte pe care eu am numit-o roman psihanalitic românesc, sau Uşa interzisă a lui Gabriel Liicenu, au reuşit să integreze informaţii utile sufletului lor, au reuşit să se autoanalizeze sincer şi să conştientizeze amintiri pierdute, astfel încât, şi-au transformat sinele şi au reuşit să funcţioneze cât mai armonios.