Se stinse o lumină …

   Unul dintre bărbații de seamă ai județului Bistrița-Năsăud, profesorul, scriitorul, criticul literar, jurnalistul și omul de aleasă cultură –ANDREI  MOLDOVAN – a trecut recent poarta veșniciei. Și asta, după ce a sădit în mintea multor generații de elevi dragostea pentru limba și literatura română, după ce a așezat în scrieri ideile și gândurile sale, după ce a contribuit mult la cunoașterea vieții și activității scriitorilor George Coșbuc și Liviu Rebreanu. A fost un avizat critic literar capabil să analizeze „fără ură și părtinire” scrierile tinerilor condeieri, să-i sprijine și să-i îndrume. Și-a petrecut o bună parte din viață în lumea cărților, a revistelor și ziarelor pe care le-a îndrăgit așa de mult, le-a adunat în jurul său cu atâta drag de parcă erau în stare să-l dea afară din casă. Ca să rezolve această situație, le-a donat nu demult Arhivelor Naționale din Bistrița și Stabilimentului de la Chiuza dedicat lui Liviu Rebreanu.

   Omul acesta avea parcă o lumină interioară care îi jalona drumul în viață, nu avea nimic forțat în comportamentul său, doar fapte și numai fapte.

   Domnule profesor, după ce treceți prin poarta veșniciei, poate zăboviți puțin pe   …   Cassiopeea, unde s-ar putea să vă întâlniți la o șuetă literară cu alți confrați, să pregătiți condiții cât mai bune celor ce vă vor urma.

   Tare aș vrea să vă „fie somnul lin / Și codrul aproape”, s-aveți „ un cer senin / Pe-ntinsele ape”.