Senatorul Dobra: Sclavi în propria ţară faţă de distribuitorii de resurse energetice

Am să vorbesc despre atitudinea autisto-dictatorială pe care furnizorii de energie au instaurat-o în România ultimilor 15 ani, de când au început privatizările acestor operatori naționali.

Își aduce aminte toată lumea de perioada de teroare a facturilor primite de la Romtelecom odată cu vânzarea acestuia către un operator grec. Au fost ani la rând în care românii nu înregistrau un stres mai mare decât înștiințările succesive despre scumpirea serviciilor telefonice, unilaterale din poziția de monopol, pe care noi toți, din cauza puținătății veniturilor, abia reușeam să le acoperim. Acele vremuri au trecut însă, din fericire datorită multiplicării ofertelor și automat, a reducerii facturilor.

Spre deosebire însă de situația din domeniul comunicațiilor, cea din domeniul furnizării de energie a rămas neschimbată și tinde să se transforme din autocrație în dictatură. La îndemnul UE de a liberaliza și dezetatiza piața, succesivele guverne ale țării au plasat, pentru că nu pot numi vânzare ceea ce au făcut, în mâna unor operatori străini, pozițiile monopoliste de furnizori de energie (gaz, electricitate și petrol). Astfel, am ajuns astăzi, noi politicienii, în urma deciziilor superficiale luate în timp, să administrăm sau guvernăm o populație nedreptățită, pentru care, lucru și mai rău, nici nu mai putem face mare lucru din acest punct de vedere. Aceasta fie datorită ”profesionalismului” celor care au negociat înstrăinarea activelor, fie datorită presiunii termenelor pe care le-am avut de respectat, așa încât am închis dosare de prea multe ori fără să ne mai gândim la ceea ce urmează să li se întâmple propriilor cetățeni.

Primesc astăzi scrisori, stimați colegi politicieni, din toată țara, scrisori ce semnalează fie abuzuri, fie autismul acestor agenți economici, toate la un loc creând o atmosferă generală ce lezează traiul cetățenilor țării. Am să mă refer astăzi la numai trei exemple ce privesc E-on Gaz,  ca specie comună, companie distribuitoare de gaz în Centrul Transilvaniei, exemple ce dovedesc cu vârf și îndesat principiile după care sunt ghidate aceste companii.

1. Eficientizare maximă, în defavoarea consumatorilor: odată cu privatizarea companiei de gaz, au urmat un șir nesfârșit de disponibilizări, până la minimul posibil, așa încât sistemul citirilor de contoare a devenit o sursă de așa-zise regularizări aberante, dubioase și nedrepte, deoarece compania nu mai are angajați. Două efecte au reieșit de aici: mai mulți șomeri în România și milioane de consumatori nemulțumiți, lăsați la mâna operatorului.
2. Investiții cu valoare socială ”zero”în contrar mileniului trei: sunt astăzi sute, dacă nu mii de localități în țară, neracordate sau racordate parțial, de care E-on Gaz nu vrea să știe, deoarece presupun efort financiar și asta ar reduce profiturile, așa cum sunt ele configurate de conducerea firmei. Numai în colegiul meu, am nenumărate situații de acest fel, ceea ce ne plasează din punct de vedere al infrastructurii undeva cam cu aproape 100 de ani în urmă.
3. Categorisirea investițiilor locale drept ”neprofitabile” din perspectiva companiei, astfel încât să se sustragă de la coangajarea în realizarea acestora: exemplul aici este ”Parcul Industrial Bistrița” a cărui S.F. arată clar o anumită capacitate de consum. E-on Gaz nu o ia în seamă, o declară neprofitabilă și are pretenția ca până la poarta parcului industrial, investiția să fie realizată tot de Primăria Bistrița ca după aceea, desigur, să o administreze E-on Gaz în baza unui contract de comodat.

Suntem așadar într-o situație gravă! Nemaivorbind de prea puținul respect acordat propriilor clienți, doar vorbim de un monopol, în acest caz este vorba de piedici puse dezvoltării economice a țării, pentru că un astfel de comportament aceasta demonstrează. Iar asta trebuie să atragă atenția noastră a tuturor, pentru a remedia într-un fel sau altul situația. Mă gândesc astăzi la acel ANRDE care trebuie fie dinamizat, fie consolidat, dacă nu cumva amândouă deodată.

Conștienți fiind de preempțiunea principiilor economice sub imperiul cărora acești jucători economici funcționează, îndrăznim astăzi, în propria țară, să întrebăm totuși: unde este vorba în tot acest comportament, pe care eu îl numesc de eficientizare extremă, despre responsabilitatea corporatistă, de latura socială a activităților  economice, și, mai ales, de co-implicarea în dezvoltarea mediului economic în care firma funcționează?

  11 iunie 2013                                                    

Senator PNL de Bistrița - Năsăud

      Dobra Dorin Mircea