Sfântul Timotei – “Adevăratul Fiu în Credinţă” al Marelui Apostol Pavel (22 ianuarie)

Sfântul Apostol Timotei a fost din cetatea Listra şi din ţara Licaoniei (Asia Mică). Tatăl lui era grec şi mama era evreică. În timpul primei călătorii misionare a Sfântului Apostol Pavel (51-68), ucenicul iubit Timotei s-a convertit împreună cu mama Eunichi şi bunica Loida.

Timotei cunoştea Sfintele Scripturi încă dinpruncie. Prin lucrarea lui Dumnezeu este convertit la creştinism, pentru a propovădui Evanghelia şi a-L face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor. Calităţile morale de care dădea dovadă: bunătatea, înţelepciunea şi zelul neobosit l-au determinat pe fericitul Pavel să-l ia pe Timotei ca ucenic de lucru apostolesc.

Ca fiu duhovnicesc, plin de devotament şi iubire îl însoţeşte pe Pavel în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în: Efes, Corint, Macedonia, Atena, Roma, Ierusalim şi Spania.

A fost hirotonit episcop de Efes de Sf. Pavel, la întoarcerea acestuia de la Roma, către anul ’64. Apoi i s-a încredinţat şi grija bisericilor din Asia.

Din tradiţie avem informaţia că a murit ca martir, fiind ucis cu pietre şi cu pari, la o sărbătoare barbară, Catagrion. Pomenirea lui este în 22 ianuarie. Moaştele sale au fost aduse la Constantinopol în Biserica “Sfinţilor Apostoli” din porunca împăratului Constanţiu, fiul marelui Constantin, la anul 356.

“Adevăratul fiu în credinţă” Timotei este sfătuit de Sf. Pavel pentru a rămâne în Efes, combătând ereziile, pe care le numeşte basme sau mituri. Creştinii sunt îndemnaţi să păzească porunca dragostei, proprie creştinismului, pe care să o împlinească cu credinţă adevărată şi cu cuget bun. Rugăciunile se cer făcute pentru toţi oamenii, fie ei conducători sau supuşi, tocmai ca în această viaţă paşnică să-şi poată lucra fiecare mântuirea.

“Mântuitorul nostru voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2,4).

Mântuirea oamenilor nu se poate face decât prin Hristos, Cel care S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi.

Sf.Ap.Pavel mărturiseşte că el însuşi i-a prigonit şi i-a batjocorit pe creştini, tocmai din neştiinţă şi din împietrirea inimii. În Epistolele sale către Timotei, reliefează întoarcerea sa ca o adevărată pildă pentru toţi cei ce vor crede în Dumnezeu. “Vrednic de crezare şi de toată primirea este cuvântul, că Iisus Hristos a venit în lume să-şi mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Tim. 1,15).

Timotei este omul lui Dumnezeu. Orice om hirotonit, pus în slujba lui Dumnezeu, e omul lui Dumnezeu. Tot ce face, face ca pentru Dumnezeu. Sporeşte în virtuţi precum: dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, lupta pentru credinţa cea adevărată. Omul lui Dumnezeu se străduieşte să dobândească viaţa veşnică. Acesta fuge de slava lumească. “Nimeni să nu dispreţuiască tinereţele tale, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în curăţie” (I Tim. 4,12).

Stăruinţa în învăţătura cea sănătoasă, îl va face pe Timotei să se mântuiască şi el, dar şi cei care îl ascultau. Învăţătura mincinoasă provine din orbirea trufiei, care aduce neştiinţă şi boala întrebărilor şi a certurilor de cuvinte, din care izvorăsc: invidia, cearta şi defăimarea.

Evlavia este un mare câştig pentru cel care se mulţumeşte cu ceea ce are. Nu am venit cu nimic în lume, dar putem pleca înconjuraţi de lumina faptelor bune. “Iubirea de arginţi este rădăcina tuturor relelor, pe care poftind-o unii cu înfocare s-au rătăcit de la credinţă şi de multe dureri au fost străpunşi” (I Tim. 6,10).

Lupta cea bună va fi încununată de dobândirea veşniciei, având ca model pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învins răul. Împărăţia Veşnică nu poate fi atinsă decât prin fapte bune şi milostenie.

Omul, plăcut înaintea lui Dumnezeu, e cel care îşi întipăreşte cuvintele sănătoase, ziditoare de suflet şi abandonează vorbirea deşartă. Ostaşul lui Hristos suferă, nu se încurcă vu trecuturile vieţii, dacă vrea să placă Celui de Sus. Deşărtăciunea vorbirii lumeşti nu face altceva decât să ducă la necredinţă. Se aseamănă, după cum afirmase Sf.Ap. Pavel, cu o cangrenă care nu face altceva decât să distrugă sufletul.

Timotei fusese încredinţat că Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ai săi. Acestora li se cere să se îndepărteze de necredinţă şi enadevăr. Omul ales va fi vasul cinstit, de mare folosinţă pentru Stăpânul vieţii.

Iubirea de sine, nerecunoştinţa, clevetirea, duşmănia cu binele, iubirea de plăcere mai mult decât iubirea de Dumnezeu, nu fac altceva decât să înlăture puterea credinţei celei sănătoase. Doar cei ce L-au iubit pe Dumnezeu cu adevărat şi L-au mărturisit cu curaj, fără şovăire, aceia vor primi cununa dreptăţii. “Prigoniţi vor fi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus” (II Tim. 3,12).

Sfântul Apostol Timotei este un exemplu concludent pentru fiecare dintre noi, arătând scopul vieţii noastre aici, pe pământ, şi menirea sufletului în căutarea veşniciei.

pr.Iuliu Ceuşan