Şi după o jumătate de secol, "Luceafărul" de la Liceul C. R. Vivu Teaca, Ioan Turos, continuă să strălucească!

Exact în urmă cu cincizeci de ani, un tânăr absolvent a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, secţia chimie, îşi primeşte repartiţia la Liceul din Teaca. La catedra de chimie, Ioan TUROS îşi face la Teaca o carieră unică. El este profesor, director şi un mentor care formează elevi, care au să urmeze facultăţi din ţară şi străinătate, studenţi care au cunoscut succesul ca şefi de promoţie cu titluri importante. Chiar şi cei care nu au urmat o pregătire academică au ştiut să profite de calităţile pedagogice ale acestui dascăl şi aşa au reuşit să îşi construiască propria afacere sau şi-au urmat un vis mult dorit din copilărie.   Astăzi, "Şeriful", cum era numit pe ascuns de către elevi, este pensionat şi trăieşte la Teaca, unde cu siguranţă mai amestecă pe hârtie acidul sulfuric cu hidroxidul de sodiu pentru a-şi neutraliza energia infinită de care doar el dispune.

Câteva gânduri din trecut despre ora de chimie cu domnul profesor Ioan TUROS:

Alexandru VEKONY: "Şi eu, fiind maghiar la rândul meu, îl cunosc foarte bine, dar el mă cunoaşte mult mai bine decât eu îl cunosc pe el!"

Ionel SZABO: "În ziua când am ora de chimie, mă iau fiori din cap până în picioare, mă tem!"

Ovidiu TOCACI: "Eu citesc din tora inainte de ora de chimie, şi aşa încep să mă liniştesc!"

Emil FODOR: "Când sunt în bancă, ştiu totul, dar când sunt la tablă, nu mai ştiu nimic!"

Florin MOLDOVAN: "Pe mine mă ascultă întotdeuna când eu nu învăţ. Nu ştiu de unde stie El acest lucru. Doar nu este El Dumnezeu!"

Sorin CIOSAN: "Dacă El ar avea atâţia bani de câte ori a scris H (hidrogen) pe tablă, El ar fi un milionar în dolari. Eu aşa cred!"

Teodor CATINEAN: "Dacă i-ai oferii ultimul tip de Mercedes, El nu ar vrea să facă schimb niciodată cu stiloul Lui chinezesc de culoare vişinie!"

În regăsirea acestor gânduri, mulţumiri speciale sunt adresate lui ing. Alexandru VEKONY şi fiica profesorului, dr. Rita TUROS!

POEZIE:

Luceafărul de la Liceul Constantin Romanu Vivu Teaca, Ioan TUROS.

Mi-am pregatit o foaie alba ministeriala,

Si-am inceput sa-Ti scriu aceasta poezie,

Si m-am intors in ani in banca de la scoala,

Sa-Ti inteleg inca o data ora Ta de chimie.

Ma asez pe randul de la geam, langa perete,

Exact a treia banca, unde a stat si fratele meu,

Si nu indraznesc sa inghit in gol, de mare sete,

Cand Tu explici, si eu cred ca Tu esti Dumnezeu.

Totusi am curajul mare si imi intorc usor capul,

Sa cercetez alene ce fac ceilalti ai mei colegi, 

Toti sunt incremeniti si isi tin in piept rasuflatul,

Iar Tu intrebi zambind din nou: "Me fiule intelegi?"

Tu rupi in doua o creta alba neinceputa,

Te instalezi in fata tablei perfect stearsa,

Si incepi sa scrii o molecula cosmonauta,

Si intreaga clasa intra intr-o controversa.

"Este El nebun? Este El un om nevaccinat?

Sopteste un coleg speriat venit de la tara.

"Mai ai patru ani extrem de mult de indurat!"

Raspunde un coleg cu originea maghiara.

Atunci am luat pozitia de un elev eminent,

Caci ora de chimie nu este un compromis,

Ci trebuie sa-ti iei timp si sa fii foarte atent,

Ca sa intelegi ce El pe tabla neagra a scris.

Luceafar al Liceului Constantin Romanu Vivu,

La un ocean de absolventi  le-ai creat un vis,

Ca ai trimis lumina fara sa-ti intelega motivul…

Misiunea unui om care de Hasem a fost trimis!

© Daniel Catinean | Bruxelles 2021.02.01