,,Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,dar slava împăraţilor stă în cercetarea lor.’’

Proverbe 25.2

Când se face lumină,toată lumea priveşte spre răsărit,dar acelaşi soare zugrăveşte şi apusul.Totuşi,cât de bine seamănă,uneori,între ele!

Lumina acestui veac n-are nimic din splendoarea apusului,şi nimic din speranţa pe care o aduce,odată cu el,răsăritul n-ar putea avea,întrucât,dincolo de sârma ghimpată,orice lumină sângerează…acolo sunt mormintele părinţilor mei.Umbrele crucilor preschimbă răsăritul în apus şi idealurile în troiţe.Soarele însuşi n-a trecut vreodată peste sârma ghimpată fără zgârieturi,sudălmi,blesteme şi secetă: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine!’’

Trăim în veacul acesta,riguros în cifre,dar leneş în spirit,un fel de ,,ieşire din Egipt’’, un ,,exod’’ dezmăţat,haotic,nu din,ci spre un alt fel de robie,spre un pustiu al serelor,spre simetria ariilor nesfârşite de plastic,o catapeteasmă,un văl sub care inocenţa tuşeşte tuberculos.

Cine moare,şi din vina cui mai trăieşte încă…această pereche de şoricei albi sau de fluturi răstigniţi prin insectare? ,,Ce vină avem,că n-am avut nicio vină?!!!’’

Măcar avem libertatea să ne alegem singuri temniţa,avem măcar această iluzie.Chiar şi bisericile sunt un fel de sere,în care morţii udă morţii cu ,,apă vie’’.Nimeni nu mai crede şi nimeni nu trăieşte cu adevărat.Totul e ,,sub folie’’, aparent ,,protejat’’; ,,nici măcar adevărul nu ne poate face rău’’.S-a văzut şi se ştie: ,,Dumnezeu nu trece prin folie şi nici lăcustele lui Moise.’’

Dar ceea ce este,cu adevărat,specific veacului acesta de plastic este stupefacţia intelectualului militant,mutra disidentului ciopârţit în ritualuri rudimentare,sovietice,cu acelaşi briceag cu care clasa muncitoare îşi feliază merindea şi părădaisa,că proiectele au eşuat,că plebea nu papă silogisme şi că nu mai e nicio scofală să fi fost disident. ,,Ororile comunismului’’ sunt înlocuite,în mod ciudat şi debil,cu ,,urgiile capitalismului’’, aşa încât nimeni nu-şi mai aminteşte,decât în treacăt, de ,,atrocităţile nazismului.’’ Toate relele trecutului s-au întors să-ţi spună că ai fost tâmpit să crezi că era mai bine înainte…, înainte de ce?

Bine pentru un intelectual este să aibă dreptate atunci când laudă pe cineva,când susţine pe unul împotriva altuia,altminteri,când vor dibui ăştia că-şi cară pumni degeaba,când se vor dezmetici,împotriva cui credeţi că-şi vor îndrepta ,,harul’’? Aşa s-au născut,bunăoară,mineriadele.

Ei bine,n-aţi avut dreptate,întrucât leacul vostru era pentru un alt fel de boală,iar cei ce vă învăţau n-au făcut teste decât pe fluturi sau,cel mult,pe şoareci!Artistul modelator va da vina pe lut,iar şpiţerul pe buruienile unui an secetos şi pe destinul lui ,,n-a fost să fie’’.

Ioan Pop