Speranțe în redresarea Țării

În chip de editorial, Nicolae Breban e prezent cu un fragment din volumul «Confesiuni violente», ediția a 2-a, 2021 – convorbiri realizate de Constantin Iftime. Prozatorul dezvoltă o teorie întreagă la adresa romanului universal, aducând argumente prin mari/ prin titani ai literaturii lumii, de la Walter Scott și W. Thackeray, de la Balzac și Tolstoi, de la Musil și Joyce, la Kafka, Thomas Mann, Proust etc. Aventura romanului a început prin poemele filosofice, de la Dante la Goethe, din secolele XVI-XVII, romanul insinuându-se întâi în așa-numite „cronici epice”, apoi depășind criza stilului și audienței filosofiei s-a impus ca „romanul problematic”, propunând marile viziuni ideatic-epice. În roman se topesc atâtea genuri: eseu, publicistică, poezie, teatru depășind tragicul și dezvoltând teme dramatice. O funcție importantă în proză o are dialogul, tehnica dialogului, punând în contact direct lectorul cu realitatea. Este o artă întreagă să îl conduci pe lector din viața lui, în destine nelimitate și imprevizibile.
Aura Christi în analiza pusă sub semnul „surâsul Prințului Mîșkin”, observă rădăcile care îl hrănesc pe om, în primul rând prin demnitatea națiunii din care face parte și felul de a fi îndrăgostit iremediabil de țara ta, pe care Papa Ioan Paul al II-lea a văzut-o, aici, ca o «grădină a Maicii Domnului». Autoarea își pune gândurile, presiunea ideatică în speranța redresării stării de azi a țării, deși constată, la cârma națiunii noastre, lipsa oamenilor de stat, cum politica s-a transformat în bâlci de doi lei și s-a mutat pe platourile televiziunilor, a căror majoritate uită de cultură, identitate, tradiție, literatură și istorie. „Avem peste 40% de analfabeți funcționali – constată autoarea. Educația performantă din anii ’90-2000, cu rețelele ei de școli de elită, trecută prin suita de așa-zise reforme postdecembriste, a fost făcută praf și pulbere. Literatura, cu tot cu vârfurile ei, prin care se conservă identitatea binișor clătinată a națiunii române, e izgonită din manualele școlare și transformată în Cenușăreasă de majoritatea mass-media; literatura, de fapt, întreaga cultură română e rău tratată la ea acasă, în schimb, e onorată în lume. 40% din pământurile pe care a călcat Mihai Viteazul cu oștile-i brave au fost vândute pe nimic. Industria e privatizată, mai exact distrusă. Majoritatea instituțiilor statului servește interesele cui vrei și cui nu vrei, mai puțin ale națiunii române. Elmentele ce țin de siguranța statului – apa, energia electrică, mijloacele de comunicare etc. – au fost vândute... Circa cinci milioane de români au plecat peste hotare... Munții sunt despăduriți; pădurile au fost șterse de pe fața pământului într-o proporție alarmantă...” Și, totuși, Aura Christi își exprimă deschis speranța în redresarea țării. Și corect procedează.
Convingătoare și de reținut sunt eseurile și analizele de istorie și literatură, comentariile literare și studiile, semnate de: Ștefan Borbély (la ediția «Scriitori români de azi» de Eugen Simion), Marius Miheț (despre volumele «O limbă comună», «Jurnal», «Dincolo de frontiere» de Sorin Stoica), Mircea Platon (despre „conservatorism și poliția gândirii”, confruntarea dintre stânga și dreapta, dintre progresiști și conservatori, dintre toleranța bine înțeleasă și dragostea în diversitatea ei), Răzvan Theodorescu, scrie despre arhitectura eclezială pre-medievală, ideea dinastică la voievozii români, sau romani, blahi, valahi etc., cum la fel analizează astfel de „suveranități” Ioan-Aurel Pop dinspre anii 900 încoace cu reverberații în 2000 și „învecinările” cu România. Alți semnatari: Constantina Raveca Buleu, Marian Victor Buciu, Constantin Toader (despre „digitalizare și reformatorii școlii” – o polemică necesară), Theodor Codreanu (are în vedere o nouă carte «Nichita Stănescu»), Alina Bako (despre lirica iubirii la Daniel Turcea), Boris Marian (despre Paul Celan), Mihaela Helmis în dialog cu Călin Stegerean, „în spiritul lui Brânsuși”. Continuă cronici de artă, film, teatru, activitatea Academiei Române, expoziții, muzică, relații internaționale.