Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Stări esențiale

Vasile Vidican

Volumul „Esență de valeriană” al lui Victor Știr (Editura StudIS, Iași, 2015) reprezintă, așa cum ni se sugerează din titlul volumului, un exercițiu de lirism concentrat. Astfel că, ceea ce poate fi luat drept lapidaritate în poemele ce compun această placetă, stă de fapt sub semnul unei esențializări funciare.
Aș spune chiar că maniera aceasta de a reda lumea prin literatură în general, constituie, printre altele, un soi de reverență poetică adresată unei largi și îndelungate tradiții culturale. Detașat cumva de tendința (postmodernă a) desolemnizării discursului artistic, Victor Știr propune o viziune poetică ce își extrage sevele din posibilitățile limbajului de a deveni criptic, de a „încifra”.
Felul acesta de a crea, merge de cele mai multe ori mână în mână cu capacitatea scriitorului de a încropi imagini, de a zămisli structuri imagistice fulgurante, (picturale pe alocuri). Iar aspectul acesta nu este sub nicio formă neglijabil în poemele lui Victor Știr. Există mai multe etape a decriptării mesajului poetic în acest caz. Un prim strat este, aproape invariabil, cel imagistic. Poetul surprinde de cele mai multe ori prin asocieri dintre cele mai nebănuite. Dar impactul vizual este acolo, pregnant, ostentativ. Iată, de pildă cum debutează volumul: „Șarpele casei/ Scoate din paviment/ Primele sunete/ Limbile tresar/ Din gropile vocalelor/ Mai luminoase/ Decât” (p. 5) De aici întreg procesul de semnificare va trece firesc prin filtrul imaginilor (nu doar vizuale, desigur!) create.
Un alt poem, într-un registru diferit ce-i drept, dar semnificativ pentru cele scrise aici, este „pete de soare/ cad în dezordine/ peste piața vertical/ purtată de un hâtru pe/ umăr/ ca/n pictorul chagal” (p. 40) Aici, dincolo de referința strict picturală, cititorul se găsește în poziția privilegiată din care îi este permis să asiste la însăilarea unei veritabile arte poetice.
În ciuda sobrietății sibilinice a versurilor, a formulei solemn lapidare, întregul volum stă de fapt sub semnul seninătății, a solarului. Poemele din această plachetă sunt străbătute de o lumină intensă, dar calmă în același timp. Este o latură semnificativă în poezia lui Victor Știr, o inserare în versuri a acestei luminozități intrinseci: „credeam că lumina vine/ când colo ea există/ băltind/ scurgându-se prin/ inel/ de fiecare dată/ spre interior” (p. 35) Sigur, această lumină, tot în universul pictural își are rădăcinile, dar ea devine aici altceva – un joc fin, dacă doriți, a ușurătății luminii cu apăsarea umbrelor.
În altă ordine de idei, cred că tot pe seama gravității mustind de semnificații și simboluri a textului poate fi pusă această detașare a scriiturii. Nu din miezul unei interiorități zbuciumate curg versurile lui Victor Știr. Textele par să fie rodul unei îndepărtări de sine, a unei detașări de eu, pentru ca de-abia atunci să poată fi trecute prin filtrul sinelui. Astfel (și prin aspectul imagistic discutat anterior) se explică raritatea prezenței unui eu liric proeminent, limpede conturat. Sunt destul de rare poemele care să conțină verbe la persoana I, precum acesta: „din toate casele fug/ în toate casele intru/ ca un hoț de cerneluri/ și de tutun din geam/ în care voi zace uitat// ca mortul păstrat pentru pensie” (p. 34)
Un aspect important îl constituie aici și forma poemelor, autorul reușind să sugereze continuitatea, întregul prin felul așezării în pagină, prin ruperea poemului, prin continuarea lui în următorul text, prin inserarea titlurilor în versuri. Și din această perspectivă, se poate vorbi despre un volum închegat, despre un poem amplu compus din mai multe poezii.
Dincolo de toate, poetul reușește să condenseze în această plachetă viață pulsândă, culoare, lumină, dragoste alături de imagini sibilinice ale umbrei, întunericului, dezolării, disperării... ale morții înseși: „mooar/ mooartea se scheaună/ cu glasul/ cățelei/ fierbinți/ moartea ca o/ hulpavă ceață/ căzând peste toate/ moartea îmbărbătată de/ porumbeii morți/ în mijlocul zodiei” (p. 42)
Aș spune că „Esență de valeriană” este un volum ce trebuie citit pe îndelete, acordând o atenție specială înțelesurilor ce se răsfrâng din fiecare vers, din fiece imagine în parte. Deși vorbim de o plachetă de versuri, demersul lui Victor Știr este finalmente menit să comprime, să esențializeze trăirile în formule poetice apăsate, lăsând amprente diafane în mintea cititorului multă vreme după încheierea lecturii.

Comentarii

11/01/16 09:16
katona illes

Foarte frumos, dar lui Ştir îi scrie poeziile doamna Veronica, nevastă-sa!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5