TRIBUNA din 1938. Budapesta

În publicația „Tribuna” (director Ion Agârbiceanu), din 18 noiembrie 1938 (anul I, nr. 17), ce apărea la Cluj, gazetarul Emil Boșca-Mălin (1913-!976), originar din Maieru, publică cu pseudonimul M. Mălin, sub genericul „O gravă problemă istorică”, articolul „Arhivele ardelene dela Budapesta – Istoria complectă a Ardealului nu se poate scrie fără acest material – Datoria autorităților”. Autorul regretă că nu s-a scris „încă o istorie complectă a Ardealului”, asta din cauza „lipsei elementului de bază, a documentelor păstrate cu atâta grijă până în 1880 în toate centrele ardelene. La această dată ele au fost transportate în Budapesta, unde se află și astăzi”, de aceea el pledează pentru recâștigarea lor. „Ar fi o crimă strigătoare la cer – scrie ziaristul – întreaga noastră trudită istorie ardeleană să rămână în mâinile asupritorilor de eri”.

            În continuare, prezintă câteva date concrete, „după studiul d-lui Ștefan Meteș (publicat în „Revista Arhivelor” din București, vol. III, nr. 6-7, din 1934), abordând doar  arhivele mari. Este vorba despre:

1. Arhiva guvernului ardelean, desființat în 1872, care „cuprindea 13 camere, plus 6 camere ocupate de arhivele câtorva oficii afiliate. Copiile din această arhivă „merg până în veacul al XIII-lea”, cele mai multe datând dintre anii 1690-1872. „Aici s’au depus actele importante de stat, tratate, acte fundaționale, protocoalele dietelor ardelene, protocoalele de ședințe ale guvernului, ale scaunelor și districtelor. Aici e arhiva preziduală a guvernului și arhiva Dietei Ardelene” adaugă autorul.
2. Arhiva cancelariei aulice transilvane, adusă de la Viena în 1876. „Cancelaria aulică, precizează Boșca-Mălin, era organul central prin care împăratul guverna din Viena Ardealul și a funcționat dela 1694-1867, cu o mică întrerupere”. Actele mai vechi mergeau până la începuturile istoriei Ardealului, dar erau doar în copii. „Actele cancelariei până la 1848 sunt grupate în 2395 de legături și au 190 volume registre și indice. Arhiva cuprinde nu mai puțin de 3500 legături de acte și peste 400 volume, protocoale, registre și indice, iar valoarea ei se apropie de a arhivei guvernului ardelean” precizează Boșca-Mălin.
3. Arhiva fiscală ardeleană a fost dusă din Sibiu în 1876 și era formată din „32 dulapuri cu diplome, procese, conscripții, urbarii, privilegii cu registre și indice privitoare la comitate, scaunele săcuiești, pământul crăesc, districte, domeniile fiscale, ocne, ținuturile grănicerești etc.”.
4. Arhiva capitlului din Alba Iulia constituia un „locus credibilis” și a fost dusă la Budapesta în octombrie 1882. Documentele datează din anii 1246-1882. Ele conțin „cărțile regești cu diplome ale principilor ardeleni dintre anii 1580-1689, protocoalele arhivei din 1526-1836, cu mai multe indice, diplome de diferite naturi aranjate după comitate, scaune și districte, iar alta în grupuri de câte 100, în total 8000 bucăți. O altă serie de diplome și acte sunt grupate în fascicole, cuprinzând vreo 7000 bucăți, socoteli ale oficiilor de sare, venitele statului etc”. „Pentru noi, zice autorul articolului, sunt de interes circumscripțiile urbariale din 1819, cu 916 sate din județele Alba, Hunedoara, Târnava, Turda, Zarand și Scaunul Arieșului”.
5. Arhiva conventului din Cluj-Mănăștur; este vorba de „Conventul mănăstirii de lângă Cluj, tot un locus credibilis. Marea arhivă de aici a fost dusă la Budapesta în 1882 și cuprinde: „Libri regi dela Isabela (1549-1555) și Sigismund Bathori alias Liber ruber; „articole de legi ardelene cu un repertoriu etc.”.„Diplomele din arhivă încep din anul 1268 și sunt aranjate după comitate și scaune”; la acestea, se adaugă: „diplome de noblețe, testamente, genealogii, toate cu indice și registre”.
6. Colecția Urbaria et conscriptiones cuprinde „peste 100 de fascicole și fiecare fascicolă peste 10 numere”, apoi, „urbarii și conscripții din veacul XVI-XVIII, de ale cetățenilor legale fiscale, de care atârnau zeci de sate românești” cu „cele mai bogate informațiuni relative la iobagii români în cursul celor trei secole”.

Emil Boșca-Mălin amintește și de colecțiile: Secția comercială, Conscripțiile dicale, Arhiva capitlului din Oradea-Mare, Arhiva Tablei regești Ardelene, Diplomataria, toate duse la Budapesta; numai aceasta din urmă cuprinde 40000 diplome originale dintre anii 1100 și 1500, apoi, Colecția Transilvania, Banatia și Iliria etc. În 1938, la Muzeul Național Unguresc din Budapesta se aflau „numeroase cărți bisericești, tipărite și manuscrise strânse din Bisericile din Ardeal”, îl citează pe Ștefan Meteș, pe atunci directorul Arhivelor Statului din Cluj; de asemenea, la acest muzeu din Budapesta și-au depozitat arhivele multe familii ungurești din Ardeal.

      În legătură cu situația juridică a Arhivelor Ardelene de la Budapesta, ziaristul Boșca-Mălin apelează la tratatele de pace de la Trianon și Saint-Germain care prevăd lămurit că „materialul arhivistic trebuie retrocedat României” și citează articolele: 77, 175 și 179. Din păcate, scrie ziaristul, „s’a făcut foarte puțin pentru repatrierea materialului istoric dela Budapesta”. El spera ca într-un an să fie recuperate „aceste arhive indispensabile pentru cunoașterea trecutului ardelean”. Astăzi, punem întrebarea cât se poate de îndreptățită: oare au fost recuperate?

                                                                                     Icu Crăciun