Un bust în bronz al istoricului Nicolae Iorga, realizat de sculptorul Grigore Bradea, va fi dezvelit în fața Arhivelor Naționale

Asociația culturală „Grigore Bradea” & Asociația culturală „Grigore Moisil”  – în parteneriat cu Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud – vor amplasa un bust în bronz al istoricului Nicolae Iorga.

Proiectul este finanţat nerambursabil din bugetul judeţului Bistriţa-Năsăud pe anul 2024.

Bustul a fost realizat de sculptorul Grigore Bradea în anul 1984, a fost turnat în bornz la Turnătoria Tapoi (Cluj Napoca) și va fi amplasat în fața sediului Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud.

Dezvelirea bustului are loc joi, 24 octombrie 2024, la ora 12.00, în fața Arhivelor Bistrița-Năsăud.

Cu acest prilej, Serviciul Juețean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud va organiza expoziția documentară „Iorga și Arhivele bistrițene”

*****

Obiectivul proiectului este să crească gradul de accesibilitate a populaţiei din Bistrița-Năsăud la valorile culturale contemporane și la opera sculptorului Grigore Bradea.

Totodată, Asociațiile „Grigore Bradea” și „Grigore Moisil” își propun prin acest proiect să pună în valoare şi să promoveze valorile cultural-istorice ale României, cu implicații profunde în zona Bistriței și a Năsăudului. 

*****

În 2023, Asociația Grigore Bradea a donat Bibliotecii Județene „George Coșbuc” un bust George Bacovia (realizat de Grigore Bradea în 1986, în lemn. Acesta este amplasat la Casa Colecțiilor și Documentelor de Patrimoniu.

În 2016, Asociația culturală „Grigore Bradea” a amplasat în parcul municipal din Bistrița statuia „Fecioara”. Statuia a fost turnată în bronz la turnătoria  Tapio Cluj-Napoca, are o înălțime de 3 metri, fiind modelată de Grigore Bradea în gips, în 1986.

***

Despre Nicolae Iorga:

Nicolae Iorga – profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist și om politic, membru titular al Academiei Române și autor a 1.003 volume, 12.755 articole / studii și 4.963 recenzii – a vizitat de câteva ori Bistrița și Năsăudul.

Tot el este cel care scos la lumină arhiva Bistriței – una dintre cele mai mari și valoroase arhive medievale și moderne păstrate în Transilvania, valorificând-o în două volume de excepție, publicate în 1889 și 1900.

În 1939, Casa Argintarului din Bistrița, aflată într-o avansată stare de degradare, a fost la un pas de demolare. Nicolae Iorga, pe atunci președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, a salvat clădirea de la demolare, insistând asupra renovării ei.

Specialiștii Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud confirmă faptul că Nicolae Iorga a vizitat de câteva ori Bistrița și Năsăudul. Tot el este cel care scos la lumina impresionanta arhivă a Bistriței, exploatând-o și publicând-o în două volume de excepție.

„Interesul lui Iorga pentru Bistrița i se datorează profesorului Albert Berger.

Berger a fost cel care a ordonat și inventariat Arhiva veche a orașului. Era și profesor la Gimnaziul Evanghelic, iar Iorga – în calitatea sa de intelectual care ținea legătura cu oamenii importanți din Transilvania, a intrat în contact și cu Albert Berger.

Așa se explică cele două volume de excepție din 1899 și 1900. Pare să fie aici mâna lui Berger, care i-a pus la dispoziție lui Iorga toate documentele.

Nicolae Iorga a fost cel care le-a publicat pentru prima oară.

În perioada interbelică, Nicolae Iorga i-a cunoscut și pe Iulian Marțian și Virgil Șotropa – profesor filolog, publicist, membru de onoare al Academiei Române.

În 1936 Arhiva orașului Bistrița a fost dusă la Năsăud. A rămas acolo până în 1944, când militarii maghiari au luat-o și au trimis-o în Ungaria. Abia în 1953, Arhiva Bistriței a revenit în România, fiind trimisă la Cluj, centrul regiunii pe atunci.

Când spunem Arhiva Bistriței, putem să ne imaginăm peste 200 de metri liniari de documente extrem de valoroase.

Este una dintre cele mai mari și mai valoroase arhive medievale și moderne păstrate în Transilvania” - argumentează Adrian Onofreiu, istoric, arhivist la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.

În 1939, Casa Argintarului din Bistrița – aflată într-o avansată stare de degradare – a fost la un pas de demolare. Nicolae Iorga, pe atunci președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, a salvat clădirea de la demolare, insistând asupra renovării ei.

„Să nu se miște nicio piatră din casa – monument de pe strada Corvin (Dornei de astăzi) – fără prezența arhitectului Comisiunii monumentelor istorice!”, a ordonat istoricul Nicolae Iorga într-o telegramă.

Memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române și savant recunoscut pe plan mondial, Nicolae Iorga s-a născut în 5 iunie 1871 la Botoșani și a murit în 27 noiembrie 1940 în apropiere de Ploiești. 

A avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii și 4.963 recenzii.

A fost profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist și om politic.
Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, fiind autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.

În politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală. Iorga nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. Nu a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a epocii s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, care a sfârşit nedrept şi tragic, împușcat, la marginea unui drum...

Cațavencii:    „Între sfârșitul primului război mondial și jumătatea anilor ’30, Nicolae Iorga a emanat mai multă cultură decît trei generații de cărturari luate la un loc.

Studii, istorii, eseuri, enciclopedii, cursuri, drame, publicistică, discursuri, conferințe și volume de poezie țâșneau din mintea lui neobosită într-o cadență de mitralieră. Ceea ce în vremea campaniei din Bulgaria, cînd a scris 40 de cărți, părea un record, a devenit regulă.

Iorga depășea în mod obișnuit 40 de cărți pe an, și nu făcea asta stînd închis în bibliotecă, ci umblînd permanent prin lume, bîntuind capitale și universități, călătorind, vizitînd, făcînd politică și guverne, editînd ziare și construind case, punînd pe picioare tipografii, uneltind în culisele palatului și ducînd războaie publice.

Universal și inepuizabil, genial o dată la fiecare trei volume, Iorga nu poate fi comparat în materie de vitalitate culturală cu nimeni. Contemporanii aveau impresia că Iorga se hrănea, de fapt, cu cultură, că mintea lui hămesită și încăpătoare absorbea cunoștințe și în timpul somnului, iar în momentele de trezie avea loc un fel de fotosinteză cerebrală spontană care elibera oxigen intelectual în atmosfera epocii sale…”