Un document istoric inedit semnat de Gavrilă Istrate din Nepos

           Gavrilă Istrate a rămas în memoria colectivă a comunităţii,  ca unul dintre cei mai vestiţi rapsozi populari de pe Valea Someşului. Pe lângă preocupările sale literare, el s-a implicat cu tot dinadinsul în îndelungatele procese ale neposenilor cu saşii din  localităţile Slătiniţa, Unirea, Dumitra şi Livezile. Înzestrat cu o inteligenţă nativă rar întâlnită şi un nivel cultural obţinut printr-o pregătire serioasă de autodidact, i-au dat posibilitatea să vadă problemele vieţii în spiritul dreptăţii şi libertăţii. El este semnatarul unui memoriu către împăratul de la Viena din 15 februarie 1911, prin care cere să se facă dreptate acestor locuitori, foşti grăniceri ai ţinutului năsăudean. Pleacă într-o delegaţie către împărăţie, dar nu reuşeşte să se fie primit. I se promite doar prin intermediari că problema semnalată va intra în atenţia Curţii Imperiale. Autorităţile districtului bistriţean au luat însă măsuri de anchetare a întregii delegaţii, iar unii dintre aceştia, printre care şi Gavril Istrate au fost trimişi la închisoare pentru simplul fapt că au îndrăznit să se plângă împărăţiei. În presa vremii au apărut numeroase articole din care se părea că demersurile neposenilor nu vor rămânea nerezolvate . Iată câteva titluri care alarmau populaţia acestui ţinut: "Ţăranii din Nepos îşi caută dreptatea", "Oala nedreptăţilor se sparge", "O deputăţie de ţărani la Mj. SA", "Ţăranii din Nepos sunt chemaţi la ascultare’’, "Tot necazul neposenilor" şi altele. Memoriul întocmit de Gavrilă Istrate merită să fie cunoscut şi luat drept un punct de reflecţie asupra a tot ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre.

„Maiestăţii sale, Împăratului şi regelui nostru Francisc I

                        Înaltul nostru stăpân

Mâhniţi până în suflet de amărăciunea noastră, îndrăznim a căuta mângâiere înaintea feţei Tale, ca înaintea unui domn şi înalt stăpân sub a cărui ocrotire suntem toţi supuşi din această monarhie.

Auzind despre venirea  Mj. Voastre la Budapesta, ne-am hotărât plini de mâhnire, a ne lua îndrăzneala , căutând alinare necazurilor noastre ce sunt nespus de mari şi negăsind alinare la forul de judecată din Bistriţa, sperăm că , barem la treptele tronului să găsim mângâiere.

Suntem şi noi o comună ce facem parte din vechii grăniceri. Pe vremuri, comuna noastră, cam până pe la 1769-1789 , era aşezată pe coastele de pe malul drept al Someşului Mare , cam la 30 de km în jos de Rodna Veche, pe un pârâu numit Valea Jedii şi un km de la malul Someşului Mare.

Pe la anul 1783, împăratul Iosif al II-le, fiul Mariei Tereza a avut o călătorie cu câţiva generali ai săi pe Valea Someşului, prin ţinutul de graniţă. Lăţindu-se veste că vine împăratul Iosif, câţiva  vărăreni fruntaşi coborâră pe podul Jedii, în drumul cel mare spre întâmpinarea împăratului şi a generalilor săi.

Împăratul, văzând locul neîndămânos unde era aşezată Vărarea, ordonă numaidecât ca în cel mai scurt timp să coboare cu toţii, cu locuinţe cu tot, la vale şi să treacă pe luncile de pe malul stâng al  Someşului, ce era pe acele vremuri un singur prund înconjurat de sălcii, iar de aici încolo să nu se mai numească VĂRAREA, ci să i se deie numele de Nepos, căci aşa a zis împăratul Iosif: „Vă nepost” şi Nepost să fie numele comunei.

Împăratul încredinţează pe un general al său să pună graniţă între hotarul comunei Nepos şi între hotarele comunelor săseşti, Iad, Pintic şi Dumitra Mare ce se află spre miazăzi de la Nepos.. Aceasta s-a numit şi se numeşte linia Şiskovics. Moşii noştri fiind grăniceri, au fost întotdeauna credincioşi faţă de  tron, aşa că în vremuri când era tronul ameninţat din partea altor puteri, la primul ordin săreau întru apărarea tronului spre a-l scăpa de primejdia de care era ameninţat, rămânând satele de graniţă sărace de braţele de muncă.

Saşii, nefiind pe atunci ostaşi, încetul cu încetul s-au urcat pe hotarul nostru , fără să fi fost bănuiţi de ceva.

Văzând locuitorii din Nepos îndrăzneala săsească, au dat o plângere la tron despre cele ce se întâmplau între Nepos şi comunele săseşti. Fu din nou încredinţat baronul Teleky spre a înnoi linia lui Şiskovics şi acesta, însoţit de autorităţile din Bistriţa, baronul Teleky părăsi linia lui Şiskovics, tăind altă linie nouă între hotare, pe marginea comunei Nepos, raportând că s-a învoit linia lui Şiskovics. Cam pe le 1859, când o comisiune cu un jude regesc, Horvath, taie a treia linie, cam la 100 de paşi spre miazăzi de la linia Teleki

            Pizma şi răutatea a intrat între comuna noastră şi comunele săseşti. Locuitorii din Nepos se ţineau de linia Şiskovics, iar comunele săseşti năzuiau pe moarte şi pe viaţă spre linia lui Horvath. De aici neînţelegerile erau tot mai mari. Pe la anul 1863 se însemnă un proces care a durat până la anul 1877-1878, când a fost o execuţie cu soldaţi, făcându-se atunci o linie de pace.

            Dovadă avem, sentinţele de judecată de la Tribunalul din Bethlen, de la  tabla regională din Oşorhei şi de la Curia din Bistriţa. Îndată după terminarea procesului din 1877-1878, saşii au început din nou a păşi peste linia de pace şi s-au întâmplat lupte crâncene între locuitorii comunei Nepos şi cei ai satelor săseşti, în urma cărora administraţiunea din Bistriţa au aşezat execuţie de soldaţi în Nepos.

            La câtva timp s-a ridicat execuţia şi locuitorii au început a folosi liberi pământul. În timpul din urmă, până în 1906, au folosit acest pământ ca păşune pentru vite, păşunând împreună cu celelalte comune. De la 1906 ne-au scurtat de tot cu păşunatul şi cu lemnele de foc şi astăzi suntem de pierit. Ei păşunează până la marginea satului, iar noi suntem sub execuţia de jandarmi, care ne confiscă lemnele şi ne opresc păsunatul. Mai avem atâta speranţă  în mila şi îndurarea Mj. Voastre, rugându-vă cu cea mai  supusă umilire a încredinţa pe un supus al Mj. Voastre, care să curme necazurile şi sărăcia  în care suntem ajunşi, neaflând altă mângâiere până la Mj. Voastră

                                             Nepos, 15 februarie, 1911

         Cu supusă umilire, ne închinăm Mj.Voastre ca celui mai înalt stăpân sub a cărui ocrotire suntem credincioşi totdeauna faţă de tron.

                    În numele tuturor proprietarilor

      Gavrilă  T. Istrate”