Ioan Bolovan

Universitatea din Cluj și societatea românească interbelică*

Una dintre consecințele benefice în plan istoric ale Marii Uniri de la 1918 o reprezintă stimularea înființării de instituții de învățământ, cultură ș.a. în teritoriile unite cu Țara. Transilvania a fost printre provinciile în care au luat ființă cele mai multe instituții românești, între cele mai însemnate situându-se Universitatea Daciei Superioare la Cluj în anul 1919. Centenarul aniversării întemeierii universității românești a prilejuit publicarea unui număr mare de monografii și sinteze de autor, sau prin colaborarea mai multor specialiști, care par să fi epuizat cam tot ceea ce se putea scrie despre Alma Mater Napocensis (geneză, înființare, evoluție în timp etc.). În ciuda acestei literaturi științifice bogate recente dar și din deceniile trecute (menționăm doar lucrările monumentale redactate de Vasile Pușcaș și volumele coordonate de Ioan-Aurel Pop, Simion Simon sau Ovidiu Ghitta) au rămas cu siguranță subiecte încă neexplorate ori ce își așteaptă reluarea interpretativă, precum și aducerea în circuitul științific a unor surse inedite privind istoria universității, însemnări, documente și fotografii care sunt probabil răspândite în diverse arhive publice și private din țară și străinătate. Tocmai de aceea, recuperarea și editarea critică a unor asemenea documente rămâne un obiectiv actual pentru cercetătorii interesați de istoria universității din capitala (neoficială) a Transilvaniei.

În acest cadru, lucrarea de față redactată de Adrian Onofreiu, Claudia Septimia Sabău, Ana-Maria Stan, Cornelia Vlașin, cu colaborarea Paulei Cazacu și a Nicoletei Hegedűs (prefațată de Ana-Maria Stan), aduce în fața publicului o serie de documente inedite și edite referitoare la implicarea, la legăturile intelectualilor români din județul Bistrița-Năsăud cu Universitatea din Cluj în perioada interbelică. Cartea este concepută în șase părți mari, cu mai multe subcapitole fiecare, și mai cuprinde, alături de o cuprinzătoare listă a studenților năsăudeni și bistrițeni la universitatea clujeană în perioada 1919-1940, indicii de nume și localități, instrumente atât de necesare unui cercetător pentru căutarea unei persoane ori a unei comunități.

Un prim aspect ce se cuvine a fi reliefat aici și care rezultă cât se poate de clar în urma parcurgerii documentelor din volum este dimensiunea cantitativă a relațiilor dintre Bistrița-Năsăud și universitatea clujeană. Astfel, alături de numeroși studenți năsăudeni și bistrițeni care au călcat pragul recent înființatei instituții de învățământ superior încă din primul an de existență, regăsim  destul de mulți intelectuali năsăudeni au făcut parte din personalul didactic și administrativ al universității clujene în perioada interbelică, contribuind decisiv la sporirea prestigiulei acestei noi instituții. Apoi, sesizăm că din punct de vedere comunicațional a existat un mecanism reciproc, atât personalități cât și autoritățile locale din Bistrița-Năsăud au transmis scrisori către universitate, care la rândul ei a solicitat sprijinul partenerilor locali în probleme privind acordarea de burse studenților, sprijinirea unor inițiative științifice și culturale (mai ales pentru buna organizare a activităților desfășurate în zona Bistriței de către Extensiunea Universitară), vizita unor importanți oaspeți străini (cazul ilustrului geograf Emmanuel de Martonne care a efectuat în vara anului 1921 o excursie în Munții Rodnei), reglarea unor aspecte adminstrative (achitarea costurilor către Clinicile Universitare) etc. Numeroase documente ilustrează diverse momente din viața unor năsăudeni ajunși profesori la universitatea din Cluj (Nicolae Drăganu, unul dintre rectorii instituției), sau înalți funcționari (Ștefan Jarda numit în toamna anului 1919 primul secretar al Universității).

Sursa documentelor inedite incluse în volum este variată, fiind utilizate fonduri arhivistice din Bistrița, informații din publicații locale sau regionale etc., iar editarea lor a însemnat introducerea în circuitul științific a unui imens material documentar care fie completează informațiile despre evenimentele, personalitățile din Bistrița-Năsăud din acei ani, fie aduc o nouă perspectivă asupra evoluțiilor istorice locale, regionale sau naționale în care s-a înscris și devenirea instituției de învățământ superior din Cluj în primele două decenii de existență. Prin urmare se cuvine a fi elogiată, nedisimulat, munca benedictină a editorilor care ne oferă cu generozitate informații variate despre o instituție etalon a țării dar și despre implicarea comunităților locale (în acest caz a celei din Bistrița-Năsăud) în efortul general de dezvoltare și progres stimulat de Unirea Transilvaniei cu România. Practic nicio monografie regională sau locală, ca să nu mai vorbim de viitoare sinteze privind Universitatea nu va mai putea eluda în viitor aceste surse editate cu profesionalism de istorici consacrați sau aflați la porțile maturității profesionale.

 

*Intelectuali din județul Bistrița-Năsăud și Universitatea din Cluj (1919-1940). Restituiri documentare, editori Adrian Onofreiu, Claudia Septimia Sabău, Ana-Maria Stan, Cornelia Vlașin, Cuvânt înainte de Ana-Maria Stan, au colaborat Paula Cazacu, Nicoleta Hegedűs,  Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021,  381 pag.

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5