"Vacanțe de vis”. Frumusețea călătoriilor, așternută de Mircea și Rodica Daroși în paginile unei cărți

,,Lumea e ca o carte, iar cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină din ea ”  (Sfântul Augustin )

          Multă vreme am privit numai  cu gândul dincolo de hotarele țării. Abia după revoluția din decembrie 1989, călătoriile noastre imaginare pe harta lumii au devenit o realitate. Atunci s-au deschis porțile libertății și mulți români au plecat în străinătate pentru a-și găsi un alt rost în viață. De primele ieșiri am beneficiat și eu, împreună cu familia, dar nu să renunțăm la profesia de dascăli, ci să mergem în vizită la cei dragi. În 2001 am ajuns cu autocarul la Paris, capitala care îți dă impresia că aici se derulează spectacolul lumii. Istoria te însoțește pretutindeni și ești uimit de construcțiile monumentale care vin din trecut și străjuiesc prezentul acestei țări. Aici se află Turnul Eifel pe care l-am urcat pe scări până aproape de vârf, am fost la Arcul de Triumf și la Muzeul Luvru, am admirat Catedrala Notre-Dame și Biserica Sacre-Coeur, dar am vizitat și vestita Universitate Sorbona, precum și alte frumuseți ale ,,leagănului civilizației europene ”. Ne-au rămas în suflet excursiile cu mașina pe Coasta de Azur și la Monaco, sau popasul de o zi la Veneția, cu vestita Piață San Marco.

          Dar călătoriile noastre nu s-au oprit aici. Pierre și Mirela Girod au plecat din Franța să răspândească flacăra învățăturii prin școlile franceze din lume. Mai întâi au ajuns în Angola, apoi în Africa de Sud,  după care, 8 ani în Bahrein și acum se află în al nouălea an în Dubai. În  2009, ne-au invitat la ei să petrecem  împreună sărbătorile de iarnă. Tentația a fost mare și bucuria noastră ca părinți a fost  imensă, dar aveam unele rețineri, pentru că nu călătorisem niciodată cu avionul. Le-am onorat invitația cu cele mai mari emoții. În momentul când avionul își luase zborul, mi s-a făcut un gol în stomac, iar urechile s-au înfundat, de parcă aveam dopuri în ele. Inima îmi bătea în piept ca un ceasornic. Mâinile mi s-au încleștat de scaun, ca și cum aș fi fost într-un mare pericol. Când totul s-a liniștit, mi-am îndreptat privirea spre fereastra  cât o palmă de om,  să văd imaginile care se derulau pe pământ : munții păreau niște spinări încovoiate, apele deveniseră  linii  subțiri și albastre, iar clădirile cutii de chibrituri, rânduite într-un joc de copii. La aterizare, emoțiile au devenit și mai mari, până când roțile au luat contact cu pământul.

          Escala din Istanbul ne-a oferit ocazia să poposim câteva zile în orașul încărcat de istorie. Multe obiective le cunoșteam din manualele noastre școlare, altele au devenit surprize de neuitat : Marele Bazar, Palatul Topkapi, Moscheea Albastră și Moscheea Sfânta Sofia, Turnul Galata și nu în ultimul rând palatul sultanilor Dolmabahce, pe care îl vedem de mai multă vreme în serialul ,,Suleyman Magnificul”.

          Bahreinul, țara din inima Golfului Persic ne-a primit cu brațele deschise, oferindu-ne frumusețile ei de nebănuit. Au urmat apoi alte două vacanțe și, de fiecare dată descopeream ceva nou, mai frumos și mai atractiv : construcții cu arhitecturi inimaginabile, șosele impecabile și peste tot numai flori de toate culorile curcubeului. După ce ne-am obișnuit cu avionul, ne-am îndreptat spre Dubai, acolo unde s-au mutat cei doi dascăli ai școlii franceze. Aici, totul  se află la superlativ prin geometrie și arhitectură : cel mai înalt, cel mai luxos, cel mai frumos obiectiv din lume. Șase ani la rând am fost oaspeții dragi ai orașului din Țara minunilor, care se mândrește cu Burj Khalifa, un turn săgeată ce măsoară distanța dintre pământ și cer, apoi Burj al Arab, o ambarcațiune superbă, tipic arabă, ancorată la țărmul mării, sugerând  dorul de călătorie. Nu departe de această construcție se află Insula Palmier, considerată ,,cea de-a opta minune a lumii ”, așezată în mijlocul mării. Miracle Garden este cea mai mare grădină de flori din lume, iar fântânile cântătoare din Dubai Mall și Festival City sunt adevărate balerine ce dansează pe portativul apelor. Clipe impresionante ne-a oferit Poarta istoriei vechi a Dubaiului, dar și Muzeul viitorului, portalul inteligenței artificiale, o clădire de  formă ovoidală, un ochi gigantic de oțel de culoarea argintului, care privește către următorii 50 de ani. Niciodată nu ne--am putut închipui că vom vizita cea mai mare Bibliotecă din lumea arabă, care deține și câteva volume în limba română. N-a lipsit nici vizita în deșert sau cea de la școlile franceze, care ne-au impresionat prin baza materială ultramodernă și sistemul lor educațional.  Dacă am reușit să călătorim prin țări străine cu autocarul, apoi cu avionul, trebuia să cunoaștem și mersul cu vaporul. Timp de 7 zile am fost pasagerii navei Costa Diadema pe apele Golfului arabic, croazieră care ne va rămâne întipărită în minte și suflet pentru totdeauna. Popasurile din Oman, Qatar și  Abu Dhabi au fost cele mai frumoase întâlniri cu arta și cultura arabă.

        Călătoriile noastre s-au îndreptat apoi spre Anglia, acolo unde, Radu și Crina ne-au făcut surprize deosebit de plăcute. Ne-am plimbat cu ei pe Podul Londrei, am admirat Palatul regal, Ceasul din Turn, Ochiul Londrei, am vizitat Muzeul de Istorie Naturală și Muzeul Figurilor de Ceară,  dar și multe altele.

               Frumusețea acestor călătorii am așezat-o în cartea ,,Vacanțe de vis”și am dedicat-o copiilor noștri, care ne-au oferit cele mai frumoase și fericite clipe din viață.

Mircea Daroși