Ziua Drapelului Național - simbol al unității și identității naționale - marcată la Bistriţa

Motto:
„Steagul e România! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noștri și îmbelșugat cu sudorile muncitorului!ˮ
(Alexandru Ioan Cuza)
Ziua Drapelului Naţional a fost sărbătorită si anul acesta la Bistriţa, în Piata Centrală lângă statuia poetului Imnului Naţional, Andrei Mureşanu, în conditii speciale cauzate de pandemia COVID-19.
Anul trecut, pe 26 iunie de Ziua Drapelului Naţional tot aici a fost organizat un inedit eveniment, de fapt o „Defilare a Drapelelor istorice”, purtate de 48 de tineri îmbrăcați în port național. Astfel , au fost aduse laolaltă 24 de drapele istorice care au călăuzit formarea României Mari și care au marcat, în mod simbolic, toate etapele majore parcurse de ţara noastră, începând din secolul I, î.Hr. si până în prezent:
1. Draco – stindardul dacilor ˮcei mai vitezi și mai drepți dintre traciˮ, constând într-un cap de lup, cu gura deschisă, care se continua cu un corp de șarpe multicolor;
2. Steagul lui Ștefan cel Mare – 1500 – reprezintă cel mai vechi steag care se păstrează în România, care înfățișează imaginea iconografică a Sf. Mare Mucenic Gheorghe, brodată cu foițe de argint aurit, pe fundal de mătase roșie.
3. Steagul de luptă al domnitorului Țării Românești Șerban Cantacuzino, 1683 – având pictată, în ulei, icoana Mântuitorului stând pe tron, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă.
4. Steagul de luptă al lui Tudor Vladimirescu – 5 ianuarie 1821, marchează debutul Revoluţiei si avea pictată Sfânta Treime, la dreapta Sf. Teodor Tiron, patronul lui Tudor, la stânga pe Sf. Gheorghe, patronul armatelor, sub acestea se afla vulturul Țării Românești, cu crucea în cioc.
5. Drapelul de luptă al domnitorului Țării Românești, Alexandru Ghica- 1840 – primul Tricolor: roșu, galben și albastru, cu roșu în partea superioară și lățimi egale ale benzilor. În centru se afla un scut alb, brodat cu aur și care avea pictată acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.
6. Drapelul adoptat de către Guvernul Provizoriu al Țării Românești – 1848- prin Decretul nr. 1 al Guvernului României din 14/26 iunie 1848, stabilea că steagul național ˮva avea trei culori: albastru, galben și roșu, cu deviza DREPTATE; FRĂȚIE!ˮ, cu referire la toate cele trei provincii locuite de români.
7. Drapelul princiar al lui Al. I. Cuza – marchează momentul recunoaşterii Unirii Principatelor de către Puterile garante – 11 decembrie 1861 – pentru prima oară sunt reunite stemele Ţării Româneşti şi Moldovei pe un drapel oficial, care era alcătuit din trei fâși tricolore, din mătase, dispuse pe orizontală, în centru se aflau pictate: acvila valahă, la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești și bourul moldovean, la senestra, purtând o stea cu 6 raze între coarne.
8. Drapelul de luptă din timpul lui AI Cuza – 1863 – acvila romană devine simbolulul României. Pe tricolor era reprezentată acvila romană, larg deschisă, încoronată princiar, purtând sceptrul domnesc, la dextra și sabia la senestra, pe piept figura un scut despicat și încoronat princiar, ce conținea la stânga, peste azur și aur, acvila Tării Românești, iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei, purtând o stea între coarne.
9. Drapelul de luptă din timpul pricipelului Carol I – 1867 – marchează momentul instalării lui Carol I de Hohenzollern ca principe al României. Prin Constituția din 1867, se adopta o nouă stemă de stat, imprimată doar pe drapelul de luptă și princiar, reprezentând un scut scarlelat, cuprinzând în cartierele 1 și 4, pe câmp de azur și de aur, acvila cruciată, încoronată, cu zborul în jos, redată cromatic natural, însoțită în cantonul superior senestru de un soare de aur, în cartierele doi și trei, pe fond de azur și roșu, un cap de zimbru cu stea între coarne.
10.Drapelul de luptă din timpul Principelui Carol I – 1878 –marchează obținerea Independenței. Acesta consta dintr-un scut scartelat, cuprinzând în primul cartier, pe fond albastru acvila de aur purtând în gheare spada și sceptrul și însoțită de un soare de aur; în cartierul 2, pe câmp roșu, capul de zimbru cu o stea cu 6 rze între coarne, flancat de o lună; în cartierul 3, simbolul Olteniei, un leu ieșind dintr-o coroană, ținând o stea, în cartierul 4, doi delfini afrontați desemnând Dobrogea. Scutul era susținut de doi lei în picioare. În partea inferioară, pe o eșarfă albastră, deviza familiei ˮNIHIL SINE DEOˮ!
11.Drapelul de luptă din timpul Regelui Carol I – 1882 –marchează momentul declarării României Regat. Compozițional stema rămâne aceiași ca in drapelul ce marchează obținerea Independenței , doar scutul era timbrat cu coroana de oțel și sprijinit de doi lei, care amintesc despre Unirea realizată sub Mihai I Viteazul. În colțuri apare cifra (monograma regelui), înconjurată de o coroană de lauri, închisă, iar în partea inferioară colanul Carol I.
12.Pavilionul Regelui Carol I – 1897- . De fapt Pavilionul regal sau princiar era identic cu cel al armatei, doar dimensiunea pânzei era de 1:1. Funcția pavilionului era aceea de a desemna în fiecare moment reședința sau vehiculul în care se găsește suveranul sau principele.
13.Pavilionul principelui moștenitor – 1881- asemănător cu Pavilionul Regelui Carol I.
14.Drapelul de luptă din timpul Regelui Ferdinand I – 1914- marchează momentul preluării tronului de către regele Ferdinand I. Se păstrează aceiași compoziție a stemei ca și cea din anul 1897, diferă doar cifra regală, apărând monograma Regelui Ferdinand I.
14.Drapel de luptă din timpul Regelui Ferdinand I – 1918- care marchează momentul realizării Marii Uniri.
15.Drapel de luptă din timpul Regelui Ferdinand I – 1921- pe care apare Stema României Mari, stabilită prin Legea din 23 iunie 1921, ilustrând marele eveniment istoric înfăptuit la 1 Decembrie 1918: scut albastru dominat de acvila cruciată, încoronată, ținând în gheare un sceptru și o sabie. Pe pieptul acvilei, scut sfertuit, în primul cartier, pe albastru, acvila, simbolul Țării Românești, în cartierul 2, pe roșu capul de bour cu steaua între coarne, flancat de o semilună, cartierul 3, simbolul Olteniei și Banatului, un leu rampant, trecând pe un pod, în cartierul 4, simbolul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului, un scut tăiat, în partea superioară o acvilă ieșindă flancată de un soare și o semilună, iar în partea inferioară, pe aur, șapte turnuri roșii, dispuse 4:3.
16.Drapel de luptă din timpul Regelui Carol al II – lea – 1930 - care marchează momentul preluării tronului de către regele Carol al II-lea. Compoziția stemei este aceeiași ca aceea din anul 1921, doar cifra regală este schimbată, cu monograma Regelui Carol al II-lea.
17.Pavilionul Regelui Carol al II-lea – 1930- este un drapel pătrat de culoare roșie, brodat cu o fâșie galbenă, cu 13 colțuri albastre, pe fiecare latură. În mijloc era amplasată stema, sub care era amplasată crucea Ordinului Mihai Viteazul, pe toată suprafața,ˮca un simbol al regalității eroice!
18.Drapelul de luptă din timpul Regelui Mihai I – 1940- marchează momentul preluării tronului de către regele Mihai I. Compoziția stemei este identică cu cea din anul 1921, doar cifra regală este schimbată, cu monograma Regelui Mihai I.
19.Drapel oficial al României- ianuarie – martie 1948 – care marchează venirea comuniștilor la putere, după 30 decembrie, 1947 când România devine Republică. Prin Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948, prevedea ca nouă stemă a Republicii să fie înfățișată printr-un tractor, un grup de 3 furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNIA și inițialele RPR la capătul spicelor. Culorile drapelului rămâneau cele trei culori: albastru, galben și roșu, așezate pe vertical, având în centru câmpului stema României.
20.Drapel Oficial al României – martie 1948- când prin Constituția din martie 1948, stema României era înfățișată prin elemente geografice: munți, câmpii, păduri și o sondă, pe un soare, spicele fiind legate cu o panglică tricoloră pe care este trecută inscripția RPR.
21.Drapel Oficial al României – 1952. Potrivit Constituției din anul 1952, compoziția stemei Republicii Populare Române rămâne aceiași, doar în partea superioară apare o stea roșie cu 5 colțuri.
22.Drapel Oficial 1965 – marchează revenirea la modelul comunist românesc, România devine Republică Socialistă. Prin Constituția din anul 1965, stema României are aceiași compoziție ca din anul 1952, doar spicele erau legate cu o bandă tricoloră, cu inscripția REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA.
23.Drapelul Oficial al României 1991 – marchează momentul căderii comunismului şi a regimului totalitar în România . Constituția României din anul 1991 prevede că Drapelul României este tricolor, culorile fiind așezate vertical, începând de la lance, în ordine: albastru, galben și roșu.
24.ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL-26 IUNIE- consfintită prin Legea nr. 96 din 1998, , pentru a marca în România ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul Provizoriu din Țara Românească a decretat în mod oficial că tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor. Cele trei culori, împărțite în mod egal, reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus, reprezintă verticalitatea, iar cifra trei este numărul perfect.