Alexandru Uiuiu: Când primarul va înţelege că nu rămâi în istorie printr-un dig de beton, ci prin cultură, vom fi pe drumul bun

Rep.: - Aveţi două proiecte dedicate Marii Uniri în Bistriţa-Năsăud, o carte, şi platforma online patrimoniulbn.ro. Mai era nevoie de proiecte care să vorbească despre Marea Unire?

         Alexandru Uiuiu: - Da, şi eu am spus că au fost destule cărţi şi m-am gândit bine înainte să solicit Departamentului Centenar un proiect care să se refere la Marea Unire în Bistriţa-Năsăud, dar în calitate de coordonator al volumului, m-am gândit că va avea o perspectivă inedită prin faptul că vom pomeni cu precădere despre monumentele eroilor din Primul şi al Doilea Război Mondial şi despre responsabilitatea amplasării unui monument de for public. Această problemă încă mai solicită atenţie şi, dincolo de capitolul care se referă la acest lucru, şi are destul de multe contribuţii inovatoare şi descoperiri arhivistice, prin munca lui Andrei Păvălean, doctorand în istorie, care s-a ocupat de acest capitol, colegii mei au alcătuit capitole referitoare la monumentele de for public şi la legislaţia în domeniul patrimoniului. Deci, cartea aceasta este, pe jumătate, o carte de cinstire a eroilor şi de descriere a evenimentelor şi a participării bistriţenilor la Primul Război Mondial şi la Marea Unire, iar pe de altă parte, este un ghid util, oricând, pentru orice primărie. Funcţionarul de la urbanism, primarul sau viceprimarul, oricine vrea să citească,  găseşte acolo toată legislaţia în domeniul patrimoniului în ceea ce priveşte bunurile mobile, monumentele funerare, monumentele de for public, siturile arheologice. În acest fel îşi arată cartea utilitatea, pe de o parte ca şi memorare a faptelor trecutului, pe de altă parte, ca un ghid legislativ şi de practică în domeniul patrimoniului foarte util prezentului.

         Rep.: - Ce găsim pe platforma online patrimoniulbn.ro?

         Alexandru Uiuiu: - Platforma online este o dorinţă mai veche a noastră. Până acum aveam doar o pagină de facebook. Din păcate se ştie prea puţin despre instituţia noastră. Lumea crede că noi suntem o instituţie care nu dă voie să se facă ceva. Nu este deloc aşa, noi doar analizăm situaţii. Dacă există în localitate o biserică, un monument istoric, un monument de for public, un sit arheologic, noi trebuie să fim întrebaţi ca să facem o analiză a dorinţelor comunităţii de a construi ceva acolo. Acei oameni au siguranţa că, cu ajutorul specialiştilor, fac un lucru bun, nu distrug patrimoniul de dragul unor modernizări actuale.

         Ca şi noutăţi, putem să semnalăm pe această platformă apariţia revistei „Zestrea patrimoniului” care este, după ştiinţa mea, prima revistă dedicată patrimoniului din judeţul Bistriţa-Năsăud. Dat fiind faptul că ziarul „Răsunetul” a rămas singurul ziar tipărit din judeţ, poate vom găsi o formulă de colaborare, poate vom găsi nişte sponsori.

         Rep.: - Revista „Zestrea”, pe care aţi iniţiat-o, a fost cea mai de succes revistă sfera etnologică, după cum îmi spuneau chiar şi colegii din ţară. Din păcate nu mai apare...

         Alexandru Uiuiu: - Da, din păcate nu mai apare, dar poate că vom găsi bani şi o vom reedita. Există în format electronic „Zestrea monumentelor”, în care sunt enunţate diferitele probleme din judeţ. Spre exemplu, i-am spus primarului din Ilva Mare să claseze cele două poduri acoperite din comuna ca şi monumente istorice, deoarece ele fac parte din suita celor 14 poduri acoperite care au dat unicitate judeţului nostru. Din păcate au mai rămas doar trei, unul la Coşbuc şi două la Ilva Mare. Având cele trei poduri, putem face o sărbătoare a podurilor acoperite din judeţul Bistriţa-Năsăud. Acest lucru ar atrage turişti. Trebuie să salvăm aceste poduri, putem aduce pentru ele bani. Există surse specifice pentru patrimoniu, astfel că le putem întări, le putem consolida şi renova. La fel, trebuie să salvăm şi Casa scriitorilor de la Valea Vinului pentru a fi preluată de Primăria Rodna, care să aibă grijă de ea. Aceasta se află în spaţiul rezervaţiei naturale Munţii Rodnei şi poate deveni un centru de interes ştiinţific, turistic şi un bun patrimonial din punct de vedere arhitectonic. Această clădire a fost clasată, este monument istoric, dar undeva s-a blocat o decizie de trece din patrimoniul statului în patrimoniul Primăriei Rodna. O să mai insistăm pe lângă domnul secretar de stat Alexandru Pugna să grăbească această decizie pentru că bunul arhitectonic se deteriorează. Dacă nu are proprietar şi funcţiuni, patrimoniul se degradează.

         Toate aceste probleme sunt incluse în revista Zestrea patrimoniului, pe care o vrem vie, cu toate problemele actuale, cu exemple de practică pozitive, dar şi cu exemple de practică negativă. Vrem să ţinem legătura cu publicul prin această revistă.

         De asemenea, această platformă conţine toate domeniile noastre de activitate. Un lucru bun, cred, este faptul că de aici se pot descărca toate modele de cereri, astfel că toate serviciile noastre vor fi mai aproape de cetăţean. Dacă ai nevoie de un drept de preemţiune, vinzi-cumperi o casă de patrimoniu, dreptul de preemţiune aparţine statului român. Prima dată oferi spre cumpărare statului român bunul respectiv şi pe urmă, dacă statul refuză, îl poţi vinde altuia. Sau, în cazul în care vinzi sau cumperi teren din afara vetrei satului ai nevoie de un aviz specific, cerere care, de asemenea, se găseşte pe platformă. Dacă vrei să-ţi modernizezi casa, s-o extinzi, iar casa este monument istoric, ai nevoie de o cerere pentru aviz. Şi aceasta se găseşte acolo. Dacă vrei să exporţi un tablou în Germania sau în Spania vii, arăţi tabloul, şi în aceeaşi zi primeşti adeverinţa că nu este bun patrimonial, că nu trebuie expertizat şi îl poţi duce în altă ţară. Pentru bunuri mobile, pentru siteuri arheologice, pentru monumente de arhitectură, pentru renovări, toate cererile sunt prezente pe platformă şi se pot descărca. De asemenea, avem şi un Ghid legislativ, o hartă a monumentelor, care ne arată cele 765 de monumente din judeţ, peste 300 de siteuri arheologice, astfel că funcţionarii din primării pot vedea, pe o hartă google-maps, unde se află aceste situri şi zonele de protecţie. Dacă doresc să construiască un teren de sport, de exemplu, întreabă la Direcţia Judeţeană pentru Cultură care le spune că au nevoie de diagnostic arheologic. Vine un arheolog, sapă trei gropi, vede ce este şi ce se atinge. Faptul că este un sit arheologic nu înseamnă că acele terenuri nu se pot folosi, se pot folosi terenurile din apropierea lor. Dar nu aşa cum s-a procedat la Ilişua sau în alte situri arheologice unde se construieşte fără avizul Ministerului Culturii. Acest aviz înseamnă o probă de siguranţă că nu distrugem. Nu trebuie să generalizăm şi să spunem că în această ţară de 2000 ani s-a tot făcut ceva, ba în Sarmisegetuza, ba la Napoca, în toate cetăţile vechi, ba în Evul Mediu. Există destul loc, în aşa fel încât să aşezăm patrimoniul nou construit lângă cel vechi, nu peste. În acest fel avem numai de câştigat sau nu vom pierde nimic.

         Rep.: - Da, lângă, dar totuşi nu se poate oricum, e nevoie de o anumită distanţă. De exemplu, lângă casa lui George Coşbuc s-a construit un bloc mare, astfel că umbreşte cu totul casa Coşbuc.

         Alexandru Uiuiu: - Da, acest caz a fost dat la Poliţie de vreo cinci ani, nu l-a putut opri pe acel om nici Primăria locală, noi am făcut dosar la Poliţie, care a făcut cercetări. Acel om a ieşit din frontul străzii şi a mascat casa lui Coşbuc. Nu ştiu pentru ce, cu ce interes. Dacă ar fi avut o afacere foarte prosperă şi s-ar fi îmbogăţit aş fi înţeles, dar vinde acolo lucruri mărunte, cred un magazin gen 38+, astfel că nu cred că câştigă foarte mult. Sunt lucruri fără socoteală. Şi acum fac apel la Poliţie, la cei care sunt în drept să-şi facă datoria, să-l acţioneze în judecată şi să obţină ordin judecătoresc de demolare. Acele clădiri trebuie demolate de acolo. Sunt clădiri construite anapoda şi rămase a nimănui care trebuie demolate şi să se revină la situaţia iniţială. Aşa spune legea.

         Rep.: - Ar mai fi multe de vorbit şi despre „monumentele” care am împânzit judeţul. Fiecare primărie, dacă cineva a donat, de exemplu, o „ieftinitură”, cum spune Alexandru Gavrilaş, aceasta a fost amplasată fără să fie întrebaţi specialiştii de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură. Judeţul nostru este plin de „lupoaice”.

         Alexandru Uiuiu: - Aş vrea să se ştie faptul că lupoaica cu Romulus şi Remus sunt elogiu şi un simbol al poporului etrusc. Noi nu avem o legătură directă cu poporul etrusc. Ei sunt strămoşii romanilor, aşa cum dacii sunt strămoşii noştri. Este mai justificat să fie prezent Decebal, dar nu la Rebrişoara, pentru că Decebal a fost în Munţii Orăştiei şi spre Dunăre. De aceea se află statuia cu chipul lui la Dunăre. Prima mare bătălie în care a devenit celebru a fost cea de peste Dunărea îngheţată. În schimb, avem personalităţi remarcabile din contemporaneitatea noastră sau din istoria apropiată, ca de exemplu înfăptuitorii Marii Uniri, oameni ca de exemplu Vasile Naşcu, care a luptat şi care a murit la 51 de ani. El a stat la împărat până când a obţinut actele pentru redobândirea averilor grănicereşti, deşi a fost flămând şi bolnav. Acestui om i se datorează faptul că feldrihanii au reuşit să-şi păstreze ţinutul, pentru că a luptat ca saşii să nu ocupe toată zona Someşului, până la Rodna. Trebuie să-i faci un bust acestui om pentru că ţi-a rămas satul întreg, că ai avut parte de învăţământ românesc. Trebuie să aducem istoria mai aproape. Şi la Rebrişoara sunt personalităţi mari, ca de exemplu Liviu Păiuş, dar şi alţi oameni de seamă care au dat monografii locale. În acele monografii se găsesc personalităţi care pot fi aduse în spaţiul public. Să promovăm oamenii locului, înaintaşii noştri.

         Rep.: - Nu ştiu cum stăm la capitolul bisericuţe – monumente istorice, dar o veste bună vine din Dobricel, unde duminică va fi sfinţită biserica de lemn renovată, care datează din 1744. Ştiu că militaţi pentru refacerea acestor bisericuţe. Ştiu că s-a reuşit salvarea bisericii de la Păltineasa, dar mai sunt şi alte exemple din judeţul nostru de care trebuie să avem grijă.

         Alexandru Uiuiu: - Avem vreo 40 de bisericuţe din lemn dar, cum am vorbit şi cu primarul din Spermezeu, aceste construcţii sunt fragile. Eu vreau să se termine cu frica aceasta că, dacă e monument nu avem voie să-i facem nimic. Nu te împiedică nimeni să schimbi draniţa cu draniţă. Nu te împiedică nimeni să schimbi zarul de la uşa bisericii din lemn. Câteodată aceste lucruri devin o scuză pentru lipsa de acţiune. În schimb, la Albeşti, la Domneşti avem bisericuţe de lemn care au fost tencuite, unde le-am recomandat preoţilor să decapeze pereţii şi să vadă ce este dedesubt, sigur, totul cu ajutorul specialiştilor, pe baza unui proiect, pentru că nu costă mult, pentru a le putea pune în valoare. La Domneşti, bisericuţa are un spaţiu foarte generos. Acolo se poate face un festival de artă creştină în fiecare an. Acea bisericuţă este foarte frumoasă, dar este acoperită cu tablă, cu lambriuri de plastic. S-a pierdut valoarea ei istorică de acum 300 de ani.

         Rep.: - Mie nu-mi place nici cum s-a renovat biserica monument istoric din Bistriţa. Peste acele ziduri de piatră s-a făcut o tencuială. Cât putem, trebuie să păstrăm zidurile.

         Alexandru Uiuiu: - Da, la monumentele istorice trebuie să vedem şi cât renovăm. Acestea trebuie lăsate în istoria lor, nu le poţi face noi, pentru că, dacă le faci noi, le anulezi istoria. Aş vrea să spun un lucru. Toată lumea îl cunoaşte pe Don Quijote şi Sanco Panza, un lungan, un cavaler, cu un om micuţ, care umbla după el. Cei doi sunt personaje care nu au existat niciodată, de fapt. Autorul lor este Miguel de Cervantes Saavedra, un fel de Ion Creangă al spaniolilor. Vă întreb acum, cine era rege în Spania în acea vreme? A ajuns mai cunoscut un personaj decât autorul lui şi decât regele Spaniei. Era Filip al II-lea, regele luminilor, care a făcut, împreună cu conchistadorii lui, imperiul, dar nimeni nu-l mai ştie în raport cu Don Quijote.

Asta înseamnă cultură.Când un primar va înţelege că nu rămâi în istorie printr-un dig de beton, ci prin cultură, chiar şi printr-un cântec. Dacă Maria Tănase a luat un cântec de la tine din sat şi-l cântă şi spune, la Paris, că este un cântec din Feldru sau din Şintereag, este istoria comunei. Un cântec.