Alexandru Uiuiu: Dacă ajungi la mintea şi la inima cititorului, să-ţi fie de bine. Dacă ai ratat, nu pune vina pe el

Rep.: - Un sondaj al „Observatorului cultural” spunea că în acest an de pandemie, cât am stat acasă, s-a dublat, triplat, numărul de cititori. Într-un interviu care va apărea în „Răsunetul cultural”, criticul Irina Petraş îmi spunea că nu crede în cititorii de ocazie ci doar în cititorii de cursă lungă care citesc constant. Cum vezi din acest punct de vedere piaţa cărţii de anul trecut, dacă s-a citi mai mult, mai puţin, cine a avut de câştigat, de pierdut?

         Alexandru Uiuiu: - Depinde. Când vorbim despre cititori, depinde despre ce au citit. Când merg în oraş oamenii citesc – frizerie, coafor, Coca-Cola rece ca gheaţa, citesc de pe facebook, citesc la televizor – la noi toate telenovelele sunt traduse, toate filmele sunt subtitrate. Eu nu cred că Europa are mai mulţi cititori decât are România. Nimeni în Europa nu citeşte cât citeşte românul. Problema e, probabil şi a doamnei Irina Petraş, dacă se citeşte literatură – romane, poezie şi aşa mai departe. Aici, oarecum, într-adevăr interesul este specializat şi direcţionat. Nu-i poţi cere cuiva care are de dat afară oameni, care a întrerupt producţia, să-l trimiţi să citească Nichita Stănescu sau Arghezi, în pandemie. Eu cred că literatura, ca şi multe alte forme ale culturii, se cere consumată de bunăvoie şi în libertate. Dacă ajungi la mintea şi la inima cititorului, să-ţi fie de bine. Dacă ai ratat, nu pune vina niciodată pe el, pentru că tu eşti o ofertă. Tu nu eşti niciodată o condiţionare. Eu am trăit această bucurie şi datorită colegilor din literatură, inclusiv în „Răsunetul cultural” a apărut o cronică şi oamenii s-au îndreptat spre „Ţara ascunsă” pentru că au dat de o frază, au dat de o propoziţie şi au zis  - vreau mai mult. Niciodată nu am căutat să impun ceea ce cred eu sau ceea ce ofer.  Pentru că dacă îi dai unui copil într-un moment nepotrivit ciocolată sau o prăjitură îi faci rău.  Revenind la cititori, şi aş lărgi termenul în audienţă. Cred că în 2020, audienţa a fost mai largă. În primul rând pentru problemele de sănătate, pentru că nevoie se etajează clar. Audienţa pentru sănătate a crescut, cred,  galopant. Niciodată nu s-a discutat atât de mult în România despre sistemul de sănătate,  în fiecare zi, pe toate canalele şi în toate felurile. Şi cu pandemia, dar şi despre întregul sistem de sănătate. Dacă s-a produs un lucru bun acela a fost că acesta a fost luat foarte serios în calcul şi s-a îmbunătăţit mult. Tot această audienţă cred că a fost mult mai puţin interesată de politică şi de vrajbă politică. Ca dovadă prezenţa la vot. Politica nu a avut audienţă.  Literatura da, a avut audienţă, în cazul în care izolarea şi singurătatea au fost combătute cu literatură şi cu carte, ori poate au găsit altceva. Responsabilitatea noastră de a creşte această audienţă pentru ca toate ideile bune din literatură să pătrundă în inimile oamenilor rămâne constantă, statornică şi nu ţine neapărat de carte. Ţine de radio, ţine de televiziune, de film, de muzică, de dans, de artă, prin cultură, de toate modalităţile prin care se poate ajunge la om.