Când nebunii ajung regi...

Pe când era tânăr, viitorul împărat Nero (al cărui nume astăzi se dă doar câinilor), obişnuia să se plimbe noaptea, cu o ceată de haidmaci şi dădeau în capul cui le ieşea în cale, nenorocind sau ucigând. Ajungând împărat, nu e e mirare că pornirile sale criminale au devenit politică de stat..Cazul nu este nicidecum singular

Nu despre Nero voiam să relatez, ci despre Otto I al Germaniei. Dacă monştrii din basme voiau câte un copil spre a.-l devora, acest Otto rege avea o ură bizară împotriva ţăranilor. Şi nu era caz singular, fiindcă nobilimea. care huzurea pe spatele celor necăjiţi, îi ura pe deasupra şi-i dispreţuia. Aşa se face că numitul Otto (rege între 1886-1913, cf. Wilkipedia) ceru ca în fiecare dimineaţă să-i fie adus câte un ţăran, pe care-l împuşca, spre a putea fi satisfăcut pentru ziua aceea..

Aşa trecând vremea şi cumplita pasiune a acestuia nedomolindu-se , cei din preajmă au hotărât să recurgă la o stratagemă. Puseră la dispoziţia acestuia gloanţe oarbe pentru pistolul său, iar pe rând, câte unul din cuirteni se îmbrăca în straie ţărăneşti, prefăcându-se a cădea mort la pământ când se auzea bubuitura.