Costică Andriţoiu – un om înţelept

Orice despărţire este dureroasă, cu atât mai mult cu cât persoana de care trebuie să te desparţi pentru totdeauna a fost un om deosebit.
Pornesc de la ideea că filosofia (de la phileo-dragoste de…căutare de…drum spre…şi sophia-înţelepciune) înseamnă a căuta înţelepciunea vieţii. Şi care este aceasta, în ce constă înţelepciunea? Înseamnă mai mult decât a şti, a fi ştiutor, sau deştept, inteligent, înseamnă a folosi ceeace ştii pentru a sluji binele, adevărul, dreptatea, frumosul, valori moral-spirituale de cea mai mare importanţă pentru trăirea socială.
Omul este o alcătuire dublă: materie şi spirit. Se spune că din punct de vedere material suntem trecători, efemeri, dar ca spirit suntem eterni, deci nemuritori. Înţelepciunea ţine de spirit şi implică realizarea unui echilibru, a unei armonii cu ceilalţi, cu universul, cu divinitatea şi cu tine însuţi.
Profesorul Costică Andriţoiu a fost un astfel de om: un înţelept. Pentru că pe el nu l-ai putut vedea în conflict cu cineva, nu l-ai putut vedea deranjând sau supărând pe cineva. A fost un om al echilibrului, al simplităţii şi al modestiei corect înţelese. Nu ştiu cum a reuşit, dar poate fi un exemplu de pregătire profesională şi un model de om al relaţiilor interumane corecte. A fost un înţelept. Dacă trupul lui, ce apărea destul de firav, a încetat să mai funcţioneze, suflet-spiritul lui a fost şi rămâne puternic. Dacă suflet-spiritul este nemuritor (cine poate şti sigur?), atunci Costică nu ne-a părăsit. El ştie, şi cu înţelepciunea lui dintotdeauna, îşi veghează familia, pe Ciuciu şi pe Anca, comunicându-le gândurile bune. Ele trebuie să fie mângâiate, în sufletul lor, deşi acum suferă foarte mult.
Costică trebuie să ştie, şi dacă sufletul este nemuritor înseamnă că ştie, că noi cei ce mai durăm fiziceşte pe pământ, nu ştim cât, îl preţuim, îl respectăm şi nu-l vom putea uita. Căci el a fost şi rămâne un exemplu, un model de om înţelept, de profesor, de soţ, de tată şi coleg, de la care mulţi au avut şi mai au ce învăţa.
Ce poţi să mai spui într-o astfel de zi despre un om precum Costică Andriţoiu, decât că a fost mai mult decât un om cu o foarte bună pregătire de specialitate, metodică şi psiho-pedagogică? Poţi să spui că a fost un om înţelept. O fi avut şi el unele greşeli specifice vieţii, căci nimeni nu-i perfect, altfel ar fi declarat sfânt. Oare nu a afirmat şi Hristos că este „primul păcătos”?
Nouă nu ne rămâne decât să-i mai arătăm şi astăzi 23 martie 2014 atât cât putem, cât mai putem, respectul şi preţuirea pe care le binemerită.
Dumnezeu să-i primească sufletul în Împărăţia Cerurilor!