Dascălii năsăudeni zidesc tradiţiile în firida inimii

La Colegiul National “George Cosbuc” si Scoala Generala “Mihai Eminescu”, s-au adunat colindatori cu sufletul curat precum o floare de crin crescuta in Poiana Ilvei, Rebrisoara sau Nasaud, de unde colindatorii au coborat de parca Dumnezeu a picurat asupra lor stropi din frumusetea raiului.
Colindatorii cu mic cu mare au umplut aula si clubul scolii generale ca intr-o gradina cu flori ce simt dragostea omului si parca atunci infloresc mai bogat si mai stralucitor. Oriunde te-ai asezat in sala florile s-au intors cu fata la lumina si-au desfacut petalele deschizandu-si larg potirul, aratand cerului toate dinlauntrul lor. Multe avem de invatat de la aceste flori care poarta in sine ceva aparte.
Fiecare grup de colindatori de la Liceul graniceresc, Liceul Economic, Scoala Generala, clubul elevilor, Casa de cultura (prin Liviuta Istrate si coregraful Piersica), cat si corul parohiei numarul 2 (condus de Dumitru Buhai) si corurile ce au inchis serile de rugaciune, corurile dascalilor (conduse de Dariu Comes si Lenuta Sidor) de la cele doua scoli, adica liceul graniceresc si scoala generala din localitate exemple de daruire care inteleg ca prin colinzi, prin obiceiuri de Craciun, preamaresc viata omului, ca o marturisire, ca un dar care desface legaturile micului univers individual si-l proiecteaza in nemarginire.
Colindele, spune preotul Leon Pop, sunt aidoma curgerii valuite a turmelor de pastori, sunt leaganul unui popor, leganarea spicelor de grau, leganarea codrului, a paraielor de munte, a astrilor in ochii visatorului solitar al carui singur interlocutor este CREDINTA STRABUNA. Colindele s-au nascut din pendularea continua intre cei doi poli ai naturii (vatra si cer) cu o respiratie a spatiului mioric.
In aceste zile la Nasaud, gazdele Dorel Coc si Marioara Secheli au primit cu sufletul larg deschis grupurile de colindatori ce au rasunat intr-o singura voce unica, cea a sufletului unei stravechi entitati, ce s-au raspandit cu repeziciune ca si samanta buna rodind pe un sol prielnic – CREDINTA.
Dascalii nasaudeni apar pe scena alaturi de elevii lor, spre a consolida obiceiurile strabune ca un puternic ferment afectiv in zona eticului si esteticului, cu o simbolistica adanc inradacinata in fiinta umana cat timp va exista suflet si memorie asa cum spunea bunicul pornit de la casa la casa alaturi de colindatorii de la Clubul elevilor indrumandu-i spre pastrarea traditiilor ca o maiestrie a valorilor cultural-populare, o dorinta fireasca a directoarei Dorina Buia.
Asa cum floarea iubeste lumina si mereu o cauta, asa si colindatorii nasaudeni tanjesc necontenit dupa Dumnezeu, dupa dragostea Lui, deschizandu-si sufletul prin rugaciune lui Dumnezeu, marturisindu-i curat toate gandurile, si simtirile inimii de roman.