Domnul Profesor Sever Ursa a plecat spre veșnicie

Domnul Profesor Sever Ursa a venit din înaltele ochiuri de lumină ale Poienii Cătunenilor, sătucul acesta ancestral, poiană a românismului și a oamenilor curați și aspri cu asprimea istoriei, și a plecat în înaltele ochiuri de lumină ale Cerului, acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, acolo unde zâmbetul lui Dumnezeu copleșește totul.
Domnul Profesor Sever Ursa a fost mare pentru că a fost exact, a surprins adevărul pentru că a surprins ansamblul, capacitatea sa de sistematizare a dat lucrărilor sale forță, veridicitate și interes. Metafora nu a fost un capriciu al voinței sale, ci o formă a gândirii sale, în spatele cuvântului este un întreg tablou, o atitudine. A respins comparațiile ieșite din comun, expresiile căutate, șocante, paradoxurile de stil, bizareriile, excesele imaginației, cuvântul său n-a reprezentat o cifră, ci o sursă de imagini. Descinderea sa în lumea arhaică a satului ardelenesc s-a făcut sentimental, cu acea nostalgie a rădăcinilor aducătoare de trăire deschisă, în comuniune. Domnul Profesor Sever Ursa este cel mai grandios depozit de documente despre natura umană, din această fascinantă Țară a Năsăudului.
Domnule Profesor, eu nu vă spun adio, ci vă spun la revedere! Pentru că dv. ați murit doar cu trupul, sufletul dv. și toate sufletele oamenilor sunt veșnice, ele nu mor niciodată, Sfânta Scriptură afirmă categoric, în numeroase rânduri, existența sufletului după moartea trupului, așadar sufletul nu cunoaște moartea, Dumnezeu făcându-l pe om persoană, în relație veșnică cu el, iubirea Sa este neîntreruptă, curge permanent spre noi oamenii, atunci neîntreruptă este și existența persoanelor spre care curge această iubire. Moartea nu este ultima realitate, ea înseamnă o trecere, o ieșire din viața pământească și o intrare în altceva, în viața veșnică. În viața aceasta pământească toți suntem călători și tocmai această călătorie trebuie să aibă un scop, o țintă, un final, pentru că noi nu mergem spre nonsens, spre neființă.
Domnule Profesor, ați fost singurul, alături de primarul Vasile Borș, care m-ați felicitat cu deosebită căldură pentru prima Monografie integrală din istoria Maierului, cu multe documente adunate de dumneavoastră, scrisă de mine, cadoul meu pentru dv. și pentru această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Aici în Maieru, am condus aproape trei ani vestitul muzeu ctitorit de dv. ,,Cuibul visurilor”, la dorința expresă a dv. aici scriind și publicând patru cărți despre muzeu și despre activitatea culturală a dv. Am publicat în ziarul ,,Răsunetul” peste două sute cincizeci de articole de fond despre dumneavoastră. De fiecare dată primeam seara, un telefon de la dv pentru mulțumiri. Am avut marea onoare și bucurie să colaborez mulți ani cu dv. și am văzut la dv. mari calități umane, generozitate, respect pentru valori, modestie, putere de muncă, sacrificiu, altruism, iubire pentru cunoscuți și necunoscuți, finețe sufletească, disponibilitate sufletească pentru acordarea ajutorului la greu. V-am înnobilat cu titlul de Patriarh Cultural al Maierului pentru merite excepționale pe ogoarele educației și ale culturii. Rămâneți pentru noi toți o stare de spirit. Ați pus pe masa fiecărui măierean file de istorie, obiceiuri, datini, tradiții și pe marele Liviu Rebreanu.
Domnul Profesor Sever Ursa a plecat din lumea aceasta, acolo Sus, unde va găsi odihna binemeritată și lumina fără de sfârșit a bucuriei Divine.