DRUMUL SPRE ALBA IULIA ÎN AMINTIRILE UNOR PARTICIPANȚI

Martorii direcți ai evenimentului de la 1 Decembrie 1918 sunt trecuți în lumea umbrelor, dar memoria  acestui ceas astral al României a rămas în amintirile sau în jurnalele lor de familie scoase la lumină, doar în momentele aniversare. Zilele premergătoare Unirii Transilvaniei cu țara ,,Mamă’’, au fost înnobilate de bucuria și entuziasmul de care era cuprinsă populația românească din acea vreme. Ca un râu revărsat s-au pornit oamenii din orașe și sate, din munți și din văi, din câmpiile Transilvaniei și din toate colțurile țării, să meargă la Alba Iulia pentru a a semna actul unei împliniri atât de mult așteptate. Cu trenul, căruța și chiar pe jos, mii de oameni au plecat spre Cetatea Unirii să înlăture nedreptatea impusă de o împărăție străină.

       Năsăudenii, entuziasmați de importanța actului care avea să se împlinească,  au pornit cu trenul, împreună cu toți delegații comunelor grănicerești. ,,Vagoanele arătau ca niște mirese, povestea Silviu Cociș, cu mulți ani în urmă. S-au pus peste tot, la ferestre, crengi de brad, drapele, ștergare năsăudene, pancarte pe care scria : ,,Trăiască România Unită’’. Prin stații, trenul era luat cu asalt, ca pe front. Năvăleau năsăudenii cu mic cu mare (.. ) Pe aceștia îi mâna însă nu spaima, ci un ideal sfânt, dorința de a fi părtași la marea sărbătoare a unirii’’.

         Poetul Gavril Crișan surprinde într-un mod deosebit peisajul uman al acestui moment : ,,Veneau năsăudenii cu pălării cu boruri late, maramureșenii cu căciuli scunde, mițoase, bihorenii cu cămăși înflorate, cei din Zarand cu sumane seine și opinci cu nojițe înfășurate până sub genunchi, moții lui Avram Iancu, cei de pe Valea Mureșului, a Târnavelor, mărginenii sibieni în straie albe, bănățenii hațegani, Valea Jiului, Turda și Clujul, Sălajul cu delegațiile lor numeroase și alții…și alții…’’

        Sublocotenetul Pavel Tofan, întors de pe front și ales membru în Sfatul Național Român din Bistrița, încredințându-i-se sarcina de-a înființa Gărzile naționale de pe Valea Someșului, scrie în ,,Memoriile’’ sale: ,,In trenul care pleca din Bistriţa spre Alba Iulia, bistriţenii erau gătiţi “ţărăneşte şi cu cuşme lungi” .Era animație și mare bucurie.

        Poetul Lucian Blaga pleacă cu căruța împreună cu fratele său și încă o mie de săteni din Lancrăm : ,,Era o dimineață rece de iarnă. Respirația se întrupa în invizibile cristale. Pe de o parte a șoselei se duceau la Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealaltă parte se retrăgea, în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după căruțele noastre mai grăbite’’.         Lucian Blaga n-a putut intra în sala istoricei adunări, dar s-a strecurat în mijlocul mulțimii, simțind prin prezența lui fizică, ,,ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv…Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stângăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună’’. La întoarcere spre casă, trecând pe lângă cimitir, unde își dormea somnul sub rădăcinile plopilor, tatăl său, Isidor Blaga, îi spuse fratelui său : ,,ah, dacă ar ști tata ce s-a întâmplat !’’ La ieșirea din sat a auzit dintr-o curte, în plină noapte, un strigăt de copil : ,,Trăiască România dodoloață !,,

         O altă mărturie, făcută de un martor ocular și preluată de către un ziarist contemporan, descrie atmosfera incendiară  a evenimentului  :,,Drumul până la Alba Iulia a fost un alai. În tren, pe șosea, pe cărările paralele, mulțimea curgea într-un șir nesfârșit. Delegații mergeau în fruntea coloanelor, iar feciorii și fetele în haine de sărbătoare, cântau ,,Deșteaptă-te române !, Pe-al nostru steag’’ și  altele. Văzduhul vuia de acordul cântecelor patriotice’’.

        Avem însă puține imagini cu cei prezenți la Alba Iulia. Singurul fotograf care a reușit să imortalizeze câteva momente de la istorica adunare, a fost soldatul  Samoilă Mârza din comuna Galțiu, jud. Alba. Din motive tehnice, n-a putut să realizeze decât 5 fotografii, dintre care, trei cu mulțimile venite și două, cu  oficialii de la tribune. El a rămas în istorie, ca singurul fotograf al  Marii Uniri, iar cei peste o sută de mii de participanți, semnatarii actului de naștere a statului național unitar român.

Iuliu Hossu citind Declarația de Unire

Aparatul foto folosit de Samoilă Mârza