Dumnezeu m-a ţinut în braţe

La ora actuală, dovezile ştiinţifice acumulate până la această dată, ne permit să spunem cu certitudine că există viaţă după această viaţă, „Life after life”-cum spune titlul uneia dintre cărţile care au deschis drumul cerectărilor în acest domeniu (autor fiind R Moody). Şi este vorba despre o viaţă spirituală, la un nivel infinit superior vieţii de acum. Astfel, ştiinţa confirmă ceea ce Fiul Părintelui ceresc, IISUS HRISTOS, ne-a revelat încă acum două mii de ani, spre bucuria celor ce vor crede în El până se va sfârşi istoria lumii.
Mulţi savanţi (între care reputaţi astrofizicieni precum Carl Sagan ) au exprimat îndoieli felurite, spunând că ar fi imagini ale propriului nostru mental, halucinaţii sau alte tipuri de percepţii generate de intelect. Aceste obiecţii sunt pozitive, fiindcă au dus cercetarea mai departe, atestând că despărţirea sufletului de corp, adică moartea efectivă, nu înseamnă aneantizare, ci trecerea sufletului într-o altă dimensiune cosmică sau cum ne învaţă Maica noastră Biserica, într-un loc de odihnă şi bucurie a celor plăcuţi lui Dumnezeu. Cei lipsiţi de vedere, care s-au reîntors de la hotarul morţii povestesc cu uimire că au văzut spitalul, echipa de medici care voia să-i resusciteze, ceea ce nu mai poate fi în niciun caz halucinaţie sau percepţii izvorâte din creierul nostru. Idem cazul copiilor, care nu ştiu să inventeze, cum presupun unii că ar face adulţii:
-Şi cum te-ai simţit tu acolo în piscină, înecată? zice medicul.
-Vrei să-ţi povestesc cum m-am întâlnit cu domnul IISUS şi cu Tatăl ceresc? izbucneşte fetiţa, iradiind de o bucurie nepământească.
Mary Jo, o psiholoagă din Statele Unte, mărturiseşte că şi ea a fost o sceptică incurablă în acest domeniu, dar a trecut printr-o experienţă de acest fel când a fost internată în spital. Ea relatează cum a fost absorbită în acel tunel de lumină despre care povestesc aproape toţi pacienţii, până când a ajuns într-o lumină orbitoare, unde s-a întâlnit cu Dumnezeu, care a luat-o în braţe şi a simţit o iubire ce nu se poate cuprinde în cuvinte omeneşti.
-Ai mai fost iubită vreodată astfel? a întrebat-o Dumnezeu.
-Doamne, niciodată! a spus Mary Jo. Eu sunt abia om şi noi nu putem iubi niciodată atât de mult.
Adevărata problemă este ca în această lume să căutăm mântuirea sufletelor noastre, să avem pace şi dragoste pentru Dumnezeu, căci astfel vom avea la cine merge când se va face seară în vieţile noastre, iar această înserare poate veni oricând peste noi –tineri fiind, copii sau vârstnici bogaţi în ani. Până avem Bisericile deschise, până avem preoţi şi auzim chemarea clopotelor, „până putem spune azi şi acum”, să ne întoarcem inimile spre Mântuitorul lumii, Împăratul slavei şi al veacurilor, IISUS HRISTOS, „singurul nume dat oamenilor sub cer, întru care să se mântuiască”. Iată cel mai de seamă lucru ce trebuie să-l facem vieţuind în lume: salvarea, mântuirea sufletelor noastre. Toate celelalte sunt pulbere şi fum.